Cronica războiului aerian
"Războiul aerian în România (1941-1944)" este o carte scrisă cu sufletul. O carte scrisă de un aviator, despre aviatori. Un adevărat omagiu adus celor care, cu preţul vieţii lor tinere, au făcut opoziţie unui adversar numeros şi tenace.
Aşa cum arată şi titlul lucrării, în perioada anilor 1941-1944, deasupra teritoriului naţional al României s-a dat un adevărat război aerian, dus de către coaliţia Aliată sovieto-americano-britanică, cu o îndârjire greu de imaginat. Prin faptul că în cadrul Conferinţei de la Casablanca, din ianuarie 1943, Aliaţii americani şi britanici au stabilit distrugerea rafinăriilor ploieştene şi a sondelor de petrol prahovene drept al patrulea obiectiv strategic al războiului împotriva forţelor Axei, aceştia nu făceau altceva decât să recunoască în mod explicit rolul decisiv pe care petrolul românesc îl avea în ecuaţia întregului război aflat în desfăşurare.
Şi dacă pentru realizarea acestui obiectiv, coaliţia Aliată (îndeosebi americano-britanică) nu a precupeţit nici un efort, împingând pe cerul românesc un număr de avioane nicicând şi niciunde întâlnit până la acea dată, nici cei de la apărarea aeriană şi antiaeriană a teritoriului (românesc) nu au ezitat să intre în luptă şi să li se opună invadatorilor, în ciuda inegalităţii flagrante a raportului de forţe. Pentru acest lucru, mulţi aveau să plătească cu propria viaţă.
Tocmai despre aceşti eroi, recunoscuţi, mai puţin ştiuţi şi chiar anonimi istoricul de aviaţie Vasile Tudor şi-a propus să scrie. Cercetările anterioare, materializate în editările "Ei au forţat imposibilul", "Căpitan av. erou Alexandru Şerbănescu", "Constantin "Bâzu"Cantacuzino – Prinţul Aşilor" au pregătit terenul pentru apariţia acestei lucrări ce prezintă la modul unitar, în maniera istoricului Vasile Tudor, episodul bombardamentelor Aliate asupra României.
"Războiul aerian în România (1941-1944)" este o carte scrisă cu sufletul. O carte scrisă de un aviator, despre aviatori. Un adevărat omagiu adus celor care, cu preţul vieţii lor tinere, au făcut opoziţie unui adversar numeros şi tenace.
Aşa cum arată şi titlul lucrării, în perioada anilor 1941-1944, deasupra teritoriului naţional al României s-a dat un adevărat război aerian, dus de către coaliţia Aliată sovieto-americano-britanică, cu o îndârjire greu de imaginat. Prin faptul că în cadrul Conferinţei de la Casablanca, din ianuarie 1943, Aliaţii americani şi britanici au stabilit distrugerea rafinăriilor ploieştene şi a sondelor de petrol prahovene drept al patrulea obiectiv strategic al războiului împotriva forţelor Axei, aceştia nu făceau altceva decât să recunoască în mod explicit rolul decisiv pe care petrolul românesc îl avea în ecuaţia întregului război aflat în desfăşurare.
Şi dacă pentru realizarea acestui obiectiv, coaliţia Aliată (îndeosebi americano-britanică) nu a precupeţit nici un efort, împingând pe cerul românesc un număr de avioane nicicând şi niciunde întâlnit până la acea dată, nici cei de la apărarea aeriană şi antiaeriană a teritoriului (românesc) nu au ezitat să intre în luptă şi să li se opună invadatorilor, în ciuda inegalităţii flagrante a raportului de forţe. Pentru acest lucru, mulţi aveau să plătească cu propria viaţă.
Tocmai despre aceşti eroi, recunoscuţi, mai puţin ştiuţi şi chiar anonimi istoricul de aviaţie Vasile Tudor şi-a propus să scrie. Cercetările anterioare, materializate în editările "Ei au forţat imposibilul", "Căpitan av. erou Alexandru Şerbănescu", "Constantin "Bâzu"Cantacuzino – Prinţul Aşilor" au pregătit terenul pentru apariţia acestei lucrări ce prezintă la modul unitar, în maniera istoricului Vasile Tudor, episodul bombardamentelor Aliate asupra României.