În perioada 27-29 noiembrie 2009, la Casa Sindicatelor din Piteşti s-a desfăşurat cea de-a patra ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Lăutărească Veche Zavaidoc. Organizatori au fost Primăria municipiului, Consiliul Local şi Centrul Cultural Piteşti. Au susţinut recitaluri Maria Dragomiroiu, Cristina Turcu Preda, Gavrin Prunoiu şi grupul Doruri muscelene, Florin Vasilică şi grupul Teleorman. Juriul, condus de Marioara Murărescu, a desemnat căştigătorii acestei ediţii: trofeul Zavaidoc a fost obţinut de olteanul Constantin Gaciu, de 29 de ani. Pe locul întâi s-a clasat piteşteanca Diana Lică, locul doi – Tudorică Roman, din Republica Moldova, locul trei – bistriţeanul Sergiu Negreanu Purjea; menţuni: Marian Moţ şi Gabriel Dumitru (Piteşti).

Trădarea criticii, critica trădării

La 19 noiembrie 2009, la sediul Uniunii Scriitorilor din România (Sala Oglinzilor), a avut loc lansarea unui nou volum marca Nicolae Breban, Trădarea criticii, apărut recent în colecţia Biblioteca Ideea Europeană. Au vorbit despre carte Aura Christi, Gabriel Dimisianu, Daniel Cristea-Enache, Eugen Negrici, Eugen Simion, Alex Ştefănescu, Răzvan Voncu şi, fireşte, Nicolae Breban. Cum spunea Gabriel Dimisianu, Trădarea criticii ,,este o exprimare echivocă şi nu poţi să nu te întrebi: în fond, cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecând de titlu, ne dăm, totuşi,  seama repede cine a trădat pe cine…’’.

Rezultatele alegerilor
la Conferinţa filialei Piteşti a US

Sâmbătă, 3 octombrie 2009, a avut loc Conferinţa Filialei Piteşti de dare de seamă şi alegeri. Din partea conducerii centrale a Uniunii Scriitorilor a participat dl. Gabriel Chifu. După prezentarea raportului preşedintelui Nicolae Oprea pe perioada 2005-2009, au fost vii dezbateri, apoi alegerea noii conduceri. Aceasta se prezintă astfel: Preşedinte: Nicolae Oprea. Membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor (alături de preşedinte): Mircea Bârsilă. Comitetul de Conducere al Filialei: Dumitru Augustin Doman, Dumitru Ungureanu, George Rizescu, Jean Dumitraşcu. Delegaţia pentru Conferinţa Naţională a USR din 23 noiembrie 2009 este formată din: Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă, Andrei Grigor, Gheorghe Izbăşescu, Denisa Popescu, Ştefan Ion Ghilimescu, Virgil Diaconu, Magda Grigore.

Nicolae Oprea a fost ales în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor
şi în juriul naţional de premiere

La final de noiembrie, la Bucureşti au fost alegeri la Uniunea Scriitorilor: de preşedinte, prim vice-preşedinte, vicepreşedinţi, Comitet Director şi jurii de nominalizări şi de premiere. Filiala Piteşti este reprezentată în Consiliul Uniunii Scriitorilor de Nicolae Oprea şi de Mircea Bârsilă. Mai mult, Nicolae Oprea a fost ales de Consiliu şi în Comitetul Director al USR, adică în primii 13 scriitori din cei 2500, aşadar acolo unde se iau toate deciziile importante. Niciodată filiala noastră n-a fost reprezentată la vârful Uniunii. În plus, preşedintele filialei, Nicolae Oprea, a fost ales şi în juriul naţional de premiere pe un mandat de un an cu drept de prelungire.

Mozaic ad-litteram

* „- Cum ar trebui să arate, din trei tuşe, portretul necititorului de poezie? – Hai să risc!… E un orb care se prinde în plasele propriilor vinişoare când porneşte să inspecteze lumea interioară cu gândul… Nu, nu e bine. E ca o cutie de pantofi pe care o deschizi cu speranţă iar înăuntru găseşti două ploşniţe împerechindu-se. Nu, nu-mi iese şi asta e tot un fel de poezie!… De asta zic: nu există om care să nu aibă momentul lui profund de poezie într-o viaţă”. (Adrian Alui Gheorghe într-un interviu cu Remus Valeriu Giorgioni, în Banat, nr. 7 (67)/iulie 2009).
* „Poetul este cel care încearcă să ia perla fără să ucidă scoica. Acesta mi se pare a fi raportul său cu realul”. (Daniel Corbu, în Feed back, nr. 9-10, sept./oct.2009). n „Inteligent şi mobil, dar fără profunzime şi fără viziune, Nicolae Manolescu îşi oferă expertiza şi management-ul oricui este dispus să-l pună în fruntea unei mese şi în capul unui prezidiu. Orgoliul mai vechi de a fi performant în critica de întâmpinare a fost substituit prin vanitatea caragialescă de a acumula funcţii şi premii, bonificaţii şi zaharicale simbolice (o decoraţie, iar dacă nu, măcar o invitaţie), poziţii cât mai înalte în organigramele unei instituţii care să-l solicite cât mai puţin. Iar alibiul cu elaborarea trudnică a Istoriei critice…, cu documentarea şi lecturile aduse la zi, a funcţionat fix până la apariţia acesteia…” (Daniel Cristea-Enache în Cultura, nr. 43 (247), joi 29 octombrie 2009).
*  „Mi-am recâştigat libertatea de expresie, scriu aşa cum gândesc şi gândesc în numele poporului meu nefericit şi pierdut. Am un roman în două volume, Adio, Europa!, 1000 de pagini (titlu francez ironic: „la condition roumaine”). Nu l-am arătat nimănui, nu e pentru colegii mei fricoşi şi prudenţi la maximum. Încercările mele, tatonările mele discrete şi disperate de a-l trimite „dincolo” au eşuat: trăiesc în fundul unei gropi de şobolan, nu am nici o posibilitate, nici o relaţie, nici o speranţă că îl voi putea trimite. Cred că acest roman e mai bun (sau aproape la fel de bun) decât scrierile unor celebri ruşi sau polonezi, în aceeaşi situaţie cu mine. Doar că e foarte românesc, foarte actual, începe ridicol şi se sfârşeşte tragic. O sinteză. Un ţipăt inteligent, o febră Yalta, halucinaţie şi moarte, adevăr şi acuzare. L-am terminat în 1985, toamna” (Ion D. Sârbu într-o scrisoare din 1987 către Edmund Pollak, citată în Verso, nr. 71, 16-31 octombrie 2009).
* „Country: Utilă-i povaţa sângelui/cum a unui bătrân hirsut cu pălărie/care uită că e bătrân/şi cântă la muzicuţă”(poem de Gheorghe Grigurcu în România literară, nr. 47/27 noiembrie 2009). n „Secolul XX a fost secolul ficţiunii, care avea de toate: personaje, limbaj, stil, idei. Dar adesea nu era un motot de poveşti. Or, un roman trebuie să fie un motor de poveşti, mai ales dacă e unul de proporţii. Trebuie să ai ceva care să-l facă pe om să citească 600 de pagini. Dacă nu, nu citeşte”(Salman Rushdie într-un interviu de Cezar Paul-Bădescu, în Adevărul literar şi artistic, nr. 1002/2 decembrie 2009).