JURNAL DE PE TREI MĂRI SI DOUĂ CONTINENTE
(13 – 24 noiembrie 1994)

Apoi, am cvasisurpriza să-mi amintesc că, acum vreo două decenii, parcă, aş fi legat etapele de până acum ale itinerarului nostru în poemul „Hypatia”, – bineînţeles, dacă nu pe „filieră” pur grecească, pe una-branşament: bizantină. Textul l-am scris in memoriam Hypatiei, renumită matematiciană, de asemenea celebră în ştiinţele filosofiei, linşată în mod bestial de călugări fanatici în anul 415. Impulsul declanşator, prologul naraţiuniii metaforice „mi se întâmplă”, într-o toamnă, anume la Odessa (ajuns acasă, dacă Neptun se va milostivi…, – voi transcrie din poem, spre a ilustra mai concret cum şi ce se întâmplase).

(„…Poate că anume din acest moment
memoria mea prinse a se învolbura
însă, sigur, încă
nu dăduse de numele tău
şi eu
îmi purtam în continuare ochii pe împrejurimi
dat fiindu-mi a reţine o întâmplare demnă
să trezească
invidia ornitologilor – nu prea departe de ţărm
în cerul radei, un vultur venit, vede-se,
din stepa basarabeană
încerca să atace pescăruşii
care se izbeau disperat în
crestele valurilor ce purtau spre nisipul plajei
pieile dungate ale mirajelor cu zebre. Cu
pumnişorii la gură, icnind uşor de spaimă
nu departe de mine, pe scările Potiomkin
privea această luptă marină
şi o tânără femeie gravidă
veşmintele căreia aminteau
de pânzele rotunjite la vânt ale
corăbiilor de cândva; velele corăbiilor cu care
au fost descoperite continentele şi
nehotarele pământului…”)