STEFAN ION GHILIMESCUTârgoviştea văzută de Nicolae Iorga

Într-un studiu datând din deceniul şapte al secolului trecut, cunoscutul medievalist şi bizantonolog Mihai Berza scria fără înconjur că opera lui Nicolae Iorga este poate cea mai vastă operă din întreaga istorie a culturii universale! Şi continua: „scrierile lui Nicolae Iorga – mergând de la scurtul articol de ziar la operele în mai multe volume masive – se ridicau în 1934 la nu mai puţin de 13682 (conf. lui Barbu Theodorescu, Bibliografia istorică şi literară a lui N. Iorga – 1890 – 1934, Bucureşti, 1935,  n.n.), cărora li s-au adăugat alte câteva mii în ultimii ani ai vieţii sale”.
Trebuie spus că, încă din vremea  studenţiei(!), viitorul savant era convins de faptul că studiul istoriei neamului românesc lăsa mult de dorit, pentru ca, la începutul noului secol, să susţină înflăcărat că nu există nici o istorie care să ceară o mai grabnică reconstrucţie ca istoria poporului român. Angajându-se într-un tumult ştiinţific de neoprit în reconstrucţia istoriei poporului său, între, aproximativ, anii 1895 şi 1916, Iorga tipăreşte în colecţia „Hurmuzachi” a Academiei Române circa 6000 de pagini de Documente privitoare la istoria românilor, material adunat, în urma unei munci titanice, din diverse arhive publice din ţară şi străinătate, din cabinetele şi bibliotecile unor vechi familii boiereşti, sau direct de pe pisaniile bisericilor din tot cuprinsul românesc. Lor li se adaugă cele 31 de volume de Studii şi documente cu privire la istoria românilor şi, de asemenea, cele trei volume de Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului. În paralel, tânărul istoric scrie teatru şi compune versuri(!), participă la Congrese Internaţionale, îşi redactează memoriile (Oameni care au fost; O viaţă de om aşa cum a fost), călătoreşte, îşi ţine cursurile la Universitate, face politică, e director de ziar etc etc. Pentru Nicolae Ioga, cunoaşterea nemijlocită a documentului şi analiza multitudinii de date socio-istorice colectate pe teren au constituit condiţiile sine qua non ale demarării şi valorii oricărei cercetări istorice.

2011-03-04T16:00:00+02:00