Confruntaţi tot mai serios în ultimul timp, asemeni nouă tuturor, cu diferite aspecte ale terorismului, în lipsa soluţiilor administrative infailibile de lichidare a lui sau de combatere eficientă, teoreticienii occidentali au ajuns la concluzia că, în plasa inerţiilor decidenţilor politici, analiştii fenomenului, istoricii şi intelectualii în genere au rămas serios datori în ceea ce priveşte analiza şi definirea multiplelor faţete ale fenomenului. Dincolo de temerea cercetătorilor americani potrivit cărora orice tentativă de a explica terorismul poate însemna implicit o justificare a lui, forţele progresiste ale oricărei societăţi, oriunde pe glob, se cade să acţioneze deschis, cu toate mijloacele raţionale, împotriva oricărei forme de violenţă şi ameninţare teroristă. Trista istorie a fostelor state din aşa-zisul bloc Est-sovietic, unde cum bine se ştie a fost instaurat cu tancurile de către bolşevici un adevărat „totalitarism instituţionalizat”, ca forma cea mai perversă de violenţă teroristă (Alain Minc), astăzi, când se vorbeşte tot mai mult despre totalitarisme şi terorismul planetar ca despre un alt război mondial se constituie din oficiu pentru orice minte întreagă într-un la îndemână studiu de caz din care se pot trage toate învăţămintele.