„A filosofa, spunea într-un aforism Lucian Blaga, înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copiii.” Roger-Pol Droit, jurnalist, cercetător şi scriitor francez, pare a pune direct în aplicare definiţia blagiană, într-o carte, Filosofia pe înţelesul fiicei mele    (trad. de A. Ciubotaru, Ed Cartier, Chişinău, 2009) concepută ca un dialog cu fiica sa Marie, este drept, o adolescentă de 16 ani. Cartea este dedicată „tuturor celor care-şi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri”. Şi într-adevăr, pentru filosofie cam asta trebuie: nişte întrebări şi capacitatea de a reflecta. Or, ce poate fi mai propice pentru deschiderea spre filosofie decât adolescenţa cu neliniştile, incertitudinile şi problemele ei?
Metoda dialogului este, evident, socratică şi constă în a o pune pe fiica sa în încurcătură cu scopul de a-i trezi mirarea. De această dată obiectul mirării este chiar filosofia, scopul căutării comune fiind  acela de a-i afla o definiţie justă. Dialogul înaintează treptat către o înţelegere din ce în ce mai adecvată a activităţii filosofice. Mai întâi ea este văzută ca o căutare a adevărului în domeniul ideilor; idei pe care nu le inventează ci le testează valabilitatea, aceasta fiind dimensiunea sa critică. „A face filosofie spune foarte frumos autorul, nu înseamnă pur şi simplu a  gândi, a avea idei. Înseamnă a începe să observi propriile tale idei ca şi cum  le-ai privi dintr-o parte, ca şi cum ai vrea să-ţi faci curăţenie în cap.”
Experienţa jurnalistului se poate remarca chiar din citatul anterior în care formularea este deopotrivă limpede şi percutantă. La fel, printr-o idee foarte simplă, Roger-Pol Droit trasează distincţia între perioada antică şi cea modernă a filosofiei. Este cunoscut faptul că termenul „filosofie” provine din două cuvinte greceşti, philia (iubire) şi sophia care înseamnă totodată înţelepciune şi ştiinţă.