Poetul s-a născut cu numele Dan Barbilian (nume păstrat ca matematician) la 19 martie 1895 în Câmpulung-Muscel (azi în judeţul Argeş), în familia Smarandei şi a lui Constantin Barbilian judecător de pace în Rucăr. A urmat şcoala primară la Câmpulung şi Stâlpeni (1902-1906) după care frecventează liceul din Piteşti, Câmpulung şi Bucureşti, luându-şi bacalaureatul în 1914. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, secţia Matematică, dar e nevoit să-şi întrerupă studiile pentru stagiul militar (1916-1918). În 1921, obţine licenţa în matematică şi o bursă de studii pentru doctorat la Göttingen. Deşi bursa îi va fi suspendată după două luni, rămâne în Germania, ducând o viaţă de boem, până în 1925. Revenit în ţară, funcţionează ca profesor de matematică la Giurgiu şi Bucureşti, iar din 1926 devine asistent universitar la Catedra de Geometrie analitică a celebrului matematician Gheorghe Ţiţeica, luându-şi sub conducerea acestuia şi doctoratul (1929). Îşi continuă cariera universitară în matematici, ajungând conferenţiar (1932) şi profesor (1942). Este invitată la congrese internaţionale de matematică, la Praga, Viena şi Baden-Baden. Marginalizat după război, primeşte totuşi premiul Academiei în 1950. În anii proletcultismului se consacră traducerii din Shakespeare (tragedia Richard al III-lea) şi publică ultima poezie, Bălcescu trăind, în „Viaţa românească” din 1956. A murit la 11 august 1961 în Bucureşti, de ciroză hepatică, după ce revăzuse nostalgic meleagurile muscelene ale copilăriei.