Am asistat recent la o întâmplare incredibilă sau, mai exact, greu de acceptat: un mare cărturar român, Dimitrie Vatamaniuc, distins cu titlu academic, între altele, este privit cu dispreţ mitocănesc de un îmbuibat al vremurilor mizerabile pe care le trăim. A nu se uita că distinsul om de carte este cel care a finalizat editarea integrală a operei eminesciene. Dar pentru trufaşul semidoct, precizarea în cauză nu reprezintă mai nimic.
Şi iată-l acum, în clipele la care mă refer, pe Dimitrie Vatamaniuc în faţa Primăriei din Suceviţa, acolo unde se spera într-o clarificare a situaţiei în cauză. Înainte de toate, trebuie să ştiţi că dl. Vatamaniuc deţine acolo, la Suceviţa, pe o uliţă mărginaşă, casa la care se retrage îndeosebi în timpul verii pentru a respira aerul curat al pământului natal şi al Bucovinei.
Numai că de o vreme, calea de acces pe drumeagul ce trece şi prin faţa  locuinţei sale a fost blocată de doi indivizi din vecinătatea sa (fraţii Luchian), unul dintre aceştia fiind chiar cel de care aminteam la începutul rândurilor de faţă. Precizez că bravii baştani, ale căror averi doar ei le cunosc originea şi dimensiunea, îşi au reşedinţă (dacă e firesc zis) în oraşul Rădăuţi, aflat de altfel nu departe de Suceviţa.
Şi cum se întâmplă în cazul celor de seama Luchienilor, respectivii sfidează normele legale, neluându-le în seamă. Nu au cu ce se apăra? Banii pe care-i deţin constituie suficiente „argumente” pentru a-i apăra şi a le proteja interesele.
Nefericirea face ca distinsul cărturar să n-aibă cum se proteja în condiţiile în care răul porneşte chiar din renumita reşedinţă rurală, adică din Suceviţa. Chiar aşa? Fără a intra în alte amănunte, voi preciza că cei doi indivizi, care îşi au construcţiile în vecinătate, au blocat drumeagul ce trecea prin faţa vilelor lor, obturând în acest fel posibilitatea unei parcurgeri normale, fireşti. Aşa se face că peste douăzeci de reşedinţe rurale din acea zonă, între care şi cea (de vacanţă) a academicianului Vatamaniuc, să fie obstrucţionate de la ieşirea din zona de acces spre Suceviţa şi Rădăuţi.
De ce? Pentru că autoritatea comunei, adică şeful Primăriei, s-a prefăcut că nu vede. În acest fel, zidurile de beton amplasate de cei doi, spre a izola reşedinţa distinsului om de cultură, fac dovada evidentă că primarul Onufrei Ioan a închis ochii şi s-a prefăcut că intervine. Bineînţeles că nu de dragul celor doi, ci, după cum se poate presupune, de dragul stimulentelor venite dinspre partea acelora. (De altfel, respectivii nici nu concep altfel realitatea pe care o trăiesc).
Totuşi, în ziua de care am amintit, când tot consiliul local se afla de faţă în aşteptarea deschiderii reuniunii, cel care a lipsit, deci n-a voit să fie prezent, era chiar primarul. Oare de ce? Cum este posibil ca o personalitate marcantă a culturii naţionale să fie tratată în felul acesta?
Din ultima convorbire (telefonică), avută cu distinsul Dimitrie Vatamaniuc, am reţinut că cei doi Luchieni au fost deferiţi justiţiei (chiar prin implicarea Prefecturii Suceava) pentru abuzurile exercitate de aceştia.
Rămâne de aflat rezultatul intervenţiei respective. Aceasta n-ar avea cum şi de ce să nu-i dea câştig de cauză celui afectat, adică acad. Dimitrie Vatamaniuc.