Domnule Preşedinte,

Festivalul Internaţional de Neoavangardă, care şi-a desfăşurat cea de-a doua ediţie la Iaşi, în perioada 4-8 iunie 2008, a fost un succes. O spun în calitate de preşedinte al Asociaţiei Culturale „Feed Back” şi director al festivalului, bazat pe impresiile excelente ale scriitorilor şi cercetătorilor din străinătate (Germania, Rusia, Irak, Rep. Moldova, Ungaria, Chile), participanţi la colocviul „Avangarda de după avangardă. Tendinţe neoavangardiste în literaturta şi arta contemporană”. O spun bazat pe impresiile cîtorva personalităţi de prestigiu care au ilustrat prin experiment muzical şi teatral manifestarea (Ada Milea, Horaţiu Mălăele, Florin Săsărman, Ion Caramitru), încântate de modalitatea originală a festivalului de a apropia publicul iubitor de artă autentică. Şi mă bazez, mai ales, pe bucuria celor prezenţi la happeningurile stradale, la spectacolele din Parcul Voievozilor şi Copou, la lansările de cărţi organizate pe strada Lăpuşneanu, la poemele scrise ad-hoc pe panouri, în stradă, de cei traversaţi de inspiraţie. Dar unii n-au fost interesaţi de toate astea, nici de înalta ţinută intelectuală a colocviului, nici de prezenţa unor mari poeţi români ca Şerban Foarţă (căruia i-a fost decernat Premiul de Excelenţă), Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany sau Emil Brumaru. Un ziarist de la „Gardianul” s-a oprit doar la un moment de 24 de secunde (conform înregistrării pe camera de filmat), cînd a fost incendiată o piramidă construită din ziare vechi, un gest absolut simbolic, prin care cei prezenţi spuneau „NU” subculturii şi gustului derizoriu în artă şi aprobau totodată experimentul autentic, producător de valori artistice, promovat de festival.
După încheierea festivalului, ziaristul Cătălin Coca publica un articol diversionist, total în afara realităţii, în care subsemnatul era acuzat că a ars cărţile lui Mircea Cărtărescu: „În lipsa CD-urilor cu manele, la Iaşi a fost ars Cărtărescu”. Curînd s-a dovedit prin cele peste treizeci de fotografii şi filme, prin declaraţiile celor aprox. 50 de martori, că n-a ars nici un CD şi nici o carte de Cărtărescu. Nimic, înafară de cîteva ziare vechi arse simbolic. Această ştire diversionistă a alertat opinia publică, mai ales că era însoţită de o fotografie fascistă din anii ‘30, în care oamenii lui Hitler ardeau cărţi într-o piaţă. Iată cum imaginaţia bolnavă a unui ziarist iresponsabil ne dădea roluri de fascişti care ard cărţi prin pieţe!
Fără  să verificaţi  veridicitatea articolului, Dumneavoastră, Domnule  Nicolae Manolescu, aţi căzut în capcana ziarului „Gardianul” şi aţi dat un comunicat vitriolant, în care mă stigmatizaţi pe nedrept: „Ca scriitor şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din  România consider inacceptabil gestul poetului Daniel Corbu de a da foc unor cărţi, tabloide şi CD-uri pe considerentul că ele ar contribui la răspîndirea subculturii. /…/ Găsesc de neînţeles faptul că un poet a putut incendia volume ale unui coleg al său, al unui mare poet cum este Mircea Cărtărescu, în numele luptei cu nonvaloarea şi cu prostul gust.” În acelaşi fel, pornind de la ştirea din „Gardianul” care distorsiona realitatea,  s-a pripit şi D-l Gabriel Liiceanu, editorul lui Cartărescu, dar şi Mircea Cărtărescu, comunicatul acestuia din urmă avînd drept titlu „Vreau o anchetă despre cărţile arse la Iaşi”. După articolul din 9 iunie, ziarul Gardianul revine în 12 iunie cu un articol prin care-şi asumă eroarea de informaţie din articolul precedent şi precizează că „nu s-a pus pe foc nici un CD şi nicio carte sau revistă, fiind arse –simbolic – nişte ziare vechi.”Articolul incalificabil din „Gardianul”(9 iunie a.c.) face acum obiectul unui proces deja pe rol, fiind de domeniul evidenţei că personal n-am denigrat pe Mircea Cărtărescu, autorul excelentei cărţi „Levantul” şi al „Orbitorului”, cel mai spectaculos roman apărut în România ultimilor douăzeci de ani, darămite să-i ard cărţile.   Între scriitorii care au fost de faţă la aprinderea piramidei de hârtie şi care pot depune mărturie că la Iaşi nu s-au ars cărţi, figurează: Academicianul Mihai Cimpoi (Chişinău), criticul literar Vasile Spiridon (Piatra-Neamţ), poetul Octavian Soviany (Bucureşti), poetul şi pictorul Vasilian Doboş (Iaşi), profesorul universitar Nicolae Creţu (Iaşi), poetul Ion Tudor Iovian (Bacău), poeta Miruna Vlada (Bucureşti), regizorul Alexandru Boureanu (Craiova), poetul Paul Gorban (Iaşi), poetul Valeriu Matei (Chişinău), poetul Ion Cocora (Bucureşti), poetul George Bădărău (Iaşi), ca şi poeţii Johann Lippet (Germania), Salah Mahdi (Irak), Evgheni Stepanov (Rusia), Aron Gaal (Ungaria). În plus, „momentul piramida” a fost supravegheat de pompierul Muzeului Literaturii Române – Iaşi.
Personal nu cred, Domnule Preşedinte, în ideea, acreditată de unii, că prin comunicatul Dvs., al lui Gabriel Liiceanu sau Cărtărescu, prin toată zarva făcută de presă (două bloguri au fost puse la dispoziţia amatorilor pentru acest „eveniment”)  s-a urmărit publicitatea lui Mircea Cărtărescu, care nu ar fi avut nevoie de publicitate pornită de la ştiri false. Dar consider că ar fi onest acum, Domnule Nicolae Manolescu, pentru că vă consider preşedinte şi apărător nu doar al unor scriitori ci al tuturor scriitorilor români, să reveniţi la comunicatul  din 9 iunie a.c., pentru că este provocat de o minciună sfruntată şi a adus grave prejudicii morale subsemnatului.