„Un om are o singură patrie, restul fiind ţări!”
Octavian Paler,
la Ştirea (Sinteza) zilei, 26 iulie 2006

Am avut parte, în lunga televară fierbinte, de o reluare a emisiunii Marinei Almăşan, Ne vedem la… TVR, pe o dezbătută temă: cum sunt românii şi care-i brandul lor. I-am urmărit, aşadar, mersul. Marina, ţăcănind mărunţel ca o maşină de cusut, a vegheat ca dialogul să fie sprinţar, ţopăitor-hohotitor, de picnic, în acord cu un cântecel glumeţ: Vrei să fii mare în ţara ta?/Pleacă cât mai departe de ea”, folkuia cacofonic un ins.
Tonul l-a dat însăşi teleasta, trimiţând la fatalistul cioban care conversa cu oaia, deşi ar fi putut s-o facă şi cu răţuşca cea urâtă ori cu capra vecinului.
Cum realitatea reuşeşte să fie mereu mai ciudată decât ficţiunea, în special pe peliculă (v. Silvester Stallone, realizând un film despre Edgar Poe), de ce nu s-ar fi ambiţionat Marina să obţină entertainment pe tema patriei? Doar patria, la noi, a devenit trambulină politică, scuză pentru mârşăvii, multe şi mărunte; Patria? Borş cu ştir!, au formulat o definiţie doi autori de nouă literatură, iar exerciţiul de a-ţi blama localizarea în lume s-a tot făcut. Sechela Marx e rezistenţă: Muncitorii nu au patrie. De ce-ar avea patrie intelighenţia noastră flotantă ?
Geaba a tras George Pruteanu spre bibliotecă, geaba a venit cu bibliografia la el (Noica, Ralea, Stăniloae, Drăghicescu, Piţu), că tot la Divertis s-a ajuns.