Plecat din Bucureşti, instruit la umbra celor mai reprezentativi maeştrii ai sculpturii, hălăduind prin America pentru a trăi pe viu fenomenul modernist al artei de dincolo de ocean, sculptorul Radu Adrian a poposit, să înnobileze lutul, lemnul şi piatra, în Muscel.
Ar fi inutil să amintesc câteva opere ale maestrului, opere monumentale, pe care orice trăitor în aceste locuri le-a putut sau le poate admira. Nu vorbim aici de un moft al provincialului care se crede buricul pământului, ci de o valoare care s-a concretizat de-a lungul timpului, de un artist împlinit, care a demonstrat cu stoicism că arta se poate face oriunde, dacă ai talent, putere de muncă şi dragoste pentru ceea ce faci.
Dubla sa calitate de sculptor şi dascăl l-a determinat pe Radu Adrian să dea ucenicilor şi elevilor săi nu numai exemple practice, dar şi teoretice, fiind până în prezent autorul a nu mai puţin de cinci cărţi, toate cu referiri şi aplicaţii la arta plastică în general. Oscilând între sculptură şi teorie, maestrul vine să îmbogăţească zestrea culturală universală, făcând distincţie între artă şi kitsch. Ultimele două lucrări, Cioplitul pietrei (tehnicitate, măiestrie, artă) şi Ceramica (utilitar, estetic, simbol), ambele apărute la Editura Ars Docendi din Bucureşti, se adresează cu precădere, ca şi precedentele semnate de Radu Adrian, specialiştilor în arte, studenţilor sau istoricilor de artă, dar acestea pot fi lecturate cu plăcere şi de publicul cititor, mai ales cea care face referire la aspecte ale ceramicii din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic. Cu Ceramica, sculptorul şi profesorul muscelean aduce în faţa lectorului un subiect tratat mai ales de specialişti, fie ei istorici sau istorici ai artei, un subiect destul de delicat şi anume punerea în forme şi modelarea ceramicii, trecând prin culturile aferente ale spaţiului dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare. Vom găsi aici date importane despre cum înaintaşii noştri de dinainte de Hristos au înnobilat lutul, creând aşa zisele culturi: Criş, Boian, Vădastra, Gumelniţa, Hamangia, culturi care stau la baza artei de mai târziu. De la semnificaţia modelelor, modalităţi de ornamentare până la tehnicile de prelucrare a ceramicii sau reprezentarea figurii umane în neolitic, lucrarea deschide noi perspective de studiu în domeniul artei, dzvăluind astfel multiple posibilităţi de aplicare în arta actuală. O catre care, chiar dacă nu eşti specialist, merită să o lecturezi fără regrete.
Cioplitul pietrei, cea de-a doua carte semnată de Radu Adrian, se adresează cu precădere studenţilor la arte plastice şi în special celor care se îndreaptă către sculptură. Oricum mesajul artistului este elocvent, vrând să demonstreze în lucrarea de faţă că: „…cele mai mari lucrări cioplite din piatră să nu mai fie considerate dovezi de existenţă ale extratereştrilor. Dolmenele din Irlanda sau cromlehul megalitic de la Stonehenge trebuie privite ca borne reale rămase în timp de la strămoşi”.
Apariţia celor două lucrări semnate de Radu Adrian, în peisajul cultural destul de controversat argeşean şi muscelean, vin să umple un gol în domeniul cărţii de specialitate cu referire în domeniul artelor, carte care cu greu depăşeşte sfera universitară, făcând abstracţie de publicul cititor. Cele două cărţi pot fi considerate, fără ezitare, componente intrinseci ale unui eveniment editorial de excepţie.