Trei doamne au decis acum, la sfârşit de toamnă, să ne încălzească spiritul. Toate trei pun aceleaşi probleme, formând o expoziţie unitară, mai ales că alături de pictură se desfăşoară colajul textil – 6 compoziţii. Problemele la care fac referire sunt legate de compoziţia cromatică. Subiectul clasic (şi de multe ori ostentativ) este înlocuit de o propunere expresivă a organizării spaţiului plastic.
Monica Dinu, autoarea colajelor textile, ne trimite într-o lume plină de necunoscute. Compoziţiile sale au o „tăcere” semnificativă, care trădează o fiinţă cu o comunicare tristă pentru vârsta destul de „crudă” în lumea artelor plastice.
Cromatica reţinută, fără „exploziile” cu care ne obişnuise în expoziţiile anterioare, prezintă o artistă care preferă o austeritate în desfăşurarea tonală, lăsând privitorul să „construiască” în spiritul – propunere.
Sidonia Gherghinoiu are o paletă caldă în care domină nuanţele de oranj-galben-roşu, într-un dialog cu complementarele lor. Dacă personal am înţeles o apropiere de mistică, vă invit pe dumneavoastră să găsiţi alte coordonate ale comunicării artistei prin culoare. Compoziţiile Sidoniei se înscriu în tendinţa avangardei „Secolului al XXI-lea”, adică descoperirea prin asociere cu alte arte înrudite cu pictura (în cazul ei cu muzica). Ritmul este mai degrabă lent ca un murmur şi lipsit de hedonism.
Rozalia Bratu, puternică şi explozivă şi în aceste lucrări, ne înconjoară cu o căldură dominată de relaţii cald-rece. Pictoriţa alege cu tandreţe calea directă a comunicării poftei sale de viaţă. Generoasă, Rozalia se destăinuieşte în compoziţiile sale: „faceţi ca mine, trăiţi sănătos şi dăruiţi din iubirea voastră”.
Organizarea în plan dimensional a compoziţiei are la artistă un caracter de disciplină (de altfel „rebelă”, Rozalia nu prea ţine la acest deziderat – disciplină). A fugit de perspectiva convenţională, cochetând cu avantajele dinamismului cromatic. Pasajele sale ţin mai mult de cinetic decât de static. Dacă celelalte colege de spaţiu expoziţional sunt mai reţinute în exprimare, Rozalia, dimpotrivă, îşi „strigă” victoriile asupra vieţii.
Expoziţia prezentă demonstrează un lucru minunat, şi anume acela că şi femeile pot să se desprindă de „casnic” şi să se alăture celor hărăziţi. „Împrăştierea” plăcerii estetice este un dat al tuturor care au ce spune.
Din acest punct de vedere, cele trei doamne ne ajută să „trăim” cald în „frigul” acestor vremuri.