Pictura merită mai multă atenţie decât i-am acordat până acum. Atenţie care să încerce (măcar) să rezolve problema comunicării ideilor şi sentimentelor.
Artistul transmite o formă de cunoaştere prin operă, oferind printr-o tehnică desăvârşită un punct de vedere asupra spaţiului vital. Cu cât receptorul este mai pregătit să primească mesajul, cu atât mai repede opera îşi atinge scopul. Şi aici vorbim despre cele două tipuri de mesaj: mesajul implicit şi mesajul explicit.
Mesajul conţine esenţa stărilor sentimentelor sau ideilor propuse de pictor. El poate fi la suprafaţă sau dincolo de ecranul de prezentare – pânza. Poate fi explicit sau implicit.
Mesajul implicit devine interesant dacă tipul de educaţie/recepţie al consumatorului de artă se apropie de limbajul creatorului. Astfel se poate naşte un dialog între cei doi parteneri ai actului estetic.
Opera de artă este construită (şi capabilă) să creeze plăceri estetice. În acest caz este logic ca percepţia operei să se producă după legi estetice. Reuşita întâlnirii cu opera depinde de gradul de sensibilitate al receptorului.
Figurativul sau nefigurativul nu dau calitatea mesajului implicit sau explicit.