Vernisaj cu vara prăbuşită peste umeri, marţi, 8 iunie, la Galeria Metopa. 29 de ipostazieri picturale ale celor patru anotimpuri îl readuc sub ochii noştri pe artistul Constantin Mosoia.
Jovial, aplecat de spate ca pentru rugăciune, în realitate împovărat de-o sciatică obosită şi cronicizată, mai tot timpul cu batista apăsată peste obrazul transpirat, Constantin Mosoia a produs iarăşi bucurie. Prima lucrare a vândut-o rapid, cu câteva ore înaintea vernisajului, unor tineri care s-au întâmplat pe-acolo. N-au stat pe gânduri. Puteau reacţiona altfel?
Nu ştiu dacă-i permanent agreabil, dacă-i egal în atitudine şi-n dispoziţii, ştiu însă că, pe pânze, e un spirit împăcat, dacă nu fericit. Peisajele – că-s româneşti, greceşti sau de oriunde – intră în rezonanţă cu fibra profundă a celui care priveşte, se conectează la sursa lui intimă de receptare şi de prelucrare a frumosului. Constantin Mosoia nu dezamăgeşte niciodată. Realitatea lui picturală este mereu o lume mai bună, detaliile sunt declaraţii de dragoste, pe care le înţelegi chiar şi cu urechea numai pe jumătate atentă.
Ion Pantilie şi Gheorghe Dobrică s-au aţinut de-a stânga şi de-a dreapta lui. Cu prietenie şi onestitate. Căci Mosoia este încă un bancher de iluzii, iar eu, veşnicul lui debitor.