Sculptorul piteştean Dinu Velcescu s-a stins din viaţă la numai 45 de ani, în perioada când la Cernobîl se produsese una dintre cele mai teribile catastrofe nucleare. Se întorsese din Polonia, unde participase la o tabără de artă plastică. Dinu a murit neîmpăcat cu ideea că nu văzuse opera idolului său Constantin Brâncuşi. Şi ca să fie completă drama, când ne-am întors de la cimitir am găsit, noi, colegii lui, în cutia poştală invitaţia de a vizita Franţa, trimisă de sora sa, sculptoriţa Cornelia Velcescu, emigrantă de câţiva ani buni. Cumplit…
Opera lui Velcescu nu domină prin cantitate, dar aşa puţină câtă există, demonstrează un îndrăgostit al formei şi mai ales un profesionist al exprimării plin de rafinament.  
Există la acest sculptor un respect pentru prezentarea finală a lucrărilor. El a finisat cu multă atenţie, prin polizare şi lustruire, “materialul” operei (piatră sau lemn), fiind atent la “contribuţia” acestuia în actul comunicării estetice.
Temele plastice ale artistului piteştean, ne conduc către Geneză; prezenţa SFEREI – născătoare de viaţă, mişcare şi, de ce nu?, de perfecţiune –, este evidentă în majoritatea compoziţiilor. Velcescu a considerat mandalaua (un simbol al filozofiei indiene) ca un punct de plecare pentru propunerile sale spaţiale – trinitatea pătrat, triunghi, cerc corespunzând modalităţii de reducţie suficient de convingătoare  a intenţiilor artistului. Mişcarea sferei sau a unei părţi (sau a unor părţi) formează ansambluri compoziţionale interesante şi pline de răspunsuri la una dintre întrebările ce ne marchează viaţa: cine suntem?!?
Artistul ne-a lăsat lucrări în care materia inertă prinde viaţă, expresie şi emoţie, oferind „lectorilor” o „citire” provocatoare despre legile echilibrului, ritmului, armoniei şi contrastului dintre plin şi gol. Demersul sculptorului capătă amprenta interiorităţii, detaşându-l astfel în mare măsură de influenţa brâncuşiană – Dinu Velcescu a fost foarte atent la materialele prin care se exprimă, conferindu-le nobleţe mai ales prin asocierea “meseriei de bijutier” cu simţul volumetriei. Alege esenţe calde şi „colorate” din lemn de păr, nuc, cireş, sau caută pietre care poartă în ele robusteţea pământului.
Trăind într-o perioadă ce oferea capcane comerciale şi comenzi sociale, artistul s-a retras în propria experienţă şi a creat o operă nu în cantitate, ci în calitate.
Persoană profund umanitară, Dinu Velcescu a oferit şi elevilor săi tot ce ştia în plan teoretic, dar şi măiestria cioplitului şi a modelajului.
Fascinaţia sa faţă de misterul vieţii, tradusă inteligent în trei dimensiuni, mă fac să mă înclin încă o dată cu respect celui care a fost şi este un artist cu un suflet uriaş.
Este timpul să-i organizăm o retrospectivă – sculptura se cere totuşi văzută şi nu povestită. Vorbim de frumuseţea simplă fără zorzoane, nu-i aşa?

 
   C.V. artistic
Dinu Velcescu s-a născut în 1941 la Topoloveni – Argeş.
A absolvit în 1965 la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice.
1974 – expoziţie republicană a tineretului la Muzeul de Artă Piteşti.
1978, 1980, 1982 – expoziţie de grup Metopa Piteşti.
1979-1982 – expoziţie judeţeană – Salon de toamnă, Metopa Piteşti.
1986 – expoziţie Bydgoscz – Polonia.
1986 – participant la simpozion Plenair ’86, Bydgoscz, Polonia.