Purtător al celui mai puternic şi condensat mesaj vizual, afişul modern s-a născut din matca litografiilor şi afişelor lui Toulouse-Lautrec. Nici că se putea mai potrivit genitor decât acest pictor cu harul conciziei şi simţul sintezei imaginii în sânge; nici că a existat vreodată linia mai simplă şi sugestivă capabilă să surprindă dintr-o mişcare sigură şi elegantă a mâinii esenţa imaginii şi mesajului afişului. Textul scris, care îndeobşte însoţeşte vizualul, la el nu mai contează atât de puternic este impactul-şoc pe care îl transmite prin desenul specific doar lui. E suficient să vezi crizantema albă a pantalonaşilor lui La Goulue şi silueta neagră, cu gesturi de prestidigitator a lui Valentin le Desossé, ca să ştii că respectivul afiş se referă la celebrul Moulin Rouge. N-ai nevoie de nicio explicaţie la vederea caligrafiei feminine fragile, cu unduiri de liană, ca să-ţi dai seama că e vorba despre modelul său preferat, Jane Avril, cântăreaţa de la Moulin Rouge. Floarea de volbură cu cupa răsturnată în jos, din care se iveşte un cap ca de copil şi două mâini subţiratice, asemenea unor crenguţe, n-are nevoie nici ea de nume scris pe afiş, e May Milton. Un buchet de garoafe albe involte din care, asemenea unor pistiluri negre, ţâşnesc picioarele dansatoarelor de French can-can? Trupa mademoaselei Eglatine. Pe cât de simple, pe atât de expresive sunt afişele semnate H.T.-L.