Van Gogh – Ultimele
(120 de ani de la moarte)

4 august 2007, Madrid
Pentru a doua oară la muzeul-colecţie Tyssen-Bornemisza ca să revăd expoziţia temporară Van Gogh – Ultimele, în care au fost adunate pânzele realizate de pictorul olandez în 1890, cel din urmă an de viaţă. Îndrăzneaţă, dar cât de întristătoare această expoziţie ce aduce pe simeză ultimele zvâcnete de energie ale pictorului nebun după lumină şi culoare. Sclipirile de genialitate se amestecă cu clipele de chin şi neputinţă; capodoperele stau lângă pânze banale care, de n-ar fi fost semnate Van Gogh, n-ar prezenta interes, ele părând mai degrabă nişte imitaţii nereuşite după picturile sale. Declinul se simte în ductul uneori automat şi lipsit de emoţie a tuşelor de culoare puse mai mult din articulaţia mâinii decât din explozia emoţională cu care suntem obişnuiţi. Pictorul a devenit conştient de acest lucru, omul şi artistul Van Gogh suferă cumplit. Pictura lui din această ultimă perioadă de viaţă e precum cămaşa lui Nesus: nu poate fi desprinsă de trup decât cu preţul sângelui.