Născut în anul 1945 la Bucureşti, sculptorul Radu Adrian a păşit pe tărâmul artelor încă din copilărie, când a devenit elev la liceul de Artă Plastică Nicolae Tonitza din capitală. După absolvirea acestuia, şase ani a fost student la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, secţia sculptură. Licenţa şi-o obţine în anul 1971 şi a lucrat câte un an ca profesor de desen la Videle şi Alexandria. În 1975 se decide să experimenteze un an cioplind manual piatră la o carieră. Aşa ajunge, după un scurt popas la Măgura, să se angajeze cioplitor la cariera de piatră din satul Albeşti de Muscel. Aici, angajându-se ca cioplitor necalificat, s-a pus în situaţia de a-şi câştiga pâinea vreme de un an, nu pentru o notă de examen, ci pentru a învăţa pe deplin tehnica mânuirii dălţilor. În facultate se învăţa doar modelatul în lut şi turnatul în ghips. Şi mai visa ca după această testare să cumpere multă piatră, s-o ducă la Bucureşti şi să modeleze în ea sculpturi tot restul vieţii cu mâna lui. După încheierea experienţei printre pietrari şi cioplitori, fiindcă i-au plăcut şi zona şi oamenii, a renunţat la viaţa bucureşteană şi s-a stabilit definitiv, cu întreaga sa familie, în Câmpulung. La început toţi localnicii se mirau de el.. Dar fiindcă răspundea inimos la orice solicitare din partea liderilor locali, i s-a dat repede locuinţă la bloc şi chiar atelier de creaţie. Cu atelier şi piatră din belşug, s-a simţit în noua reşedinţă mai bine ca în capitală. Aşa se face că pe bulevardul Magheru din Bucureşti, la sala Dales, când se organizau bienalele de artă plastică, uimea colegii când aducea cu camionul lucrări ce trebuiau descărcate cu răngi, cu scripeţi şi cu un efort colectiv sănătos.