În conformitate cu dicţionarul limbii române, coincidenţă înseamnă potrivirea întâmplătoare a două lucruri, evenimente, fapte. Conform aceluiaşi dicţionar, congruente sunt două lucruri, evenimente sau fapte care pot fi făcute să coincidă unul cu altul. Iar potriveală ar însemna asemănarea vagă, nimereală, atâta doar că „potriveala” mai poate fi „ajutată” şi, uneori, ea poate fi, în fapt, copiere, preluare cu lopata şi fără dureri de cap a muncii ori a ideii altcuiva. Altfel zis, copiere ori plagiat, furt adică.
Arta, ca şi alte domenii ale trudei cu creierul poate oferi surprize: coincidenţe, congruenţe şi foarte multe „potriveli”. Din întâia categorie face parte năucitoarea coincidenţă dintre o pictură de tinereţe a lui Rafael, Cele trei Graţii, şi o frescă descoperită aproape 300 de ani mai târziu la Pompei. Aceeaşi compoziţie, aceeaşi reprezentare a Graţiilor încât la un moment dat privitorul se poate crede pradă unei halucinaţii.
Rafael a avut destul păcate printre care şi pe cel al copiatului unor modele artistice. L-a copiat, la început, pe maestrul său Pietro Vanucci, zis Perugino. Una dintre lucrările mult lăudate ale lui Rafael, Logodna Fecioarei, este trasă la indigo după compoziţia aceluia intitulată Predarea cheilor Sfântului Petru. Impresionat de picturile viguroase ale lui Michelangelo şi sub influenţa lor, seraficul Rafael s-a transformat în Stanzele Vaticanului într-un pictor viguros. Mimetismul a prins şi multă lume îi admiră energia artistică din acea perioadă. Când imaginaţia nu-l ajută – puţinătatea fanteziei este una dintre carenţele picturii lui Rafael – copiază fără jenă. În Întâlnirea Papei Leon I cu Atila, se „inspiră” direct din basoreliefurile de pe Columna traiană, cei doi călăreţi ai lui Atila fiind „dublurile” a doi călăreţi roxolani copiaţi de pe aceasta.