Argeş – 40
 Datoare tradiţiei locului – pe care o promovează cu mândrie –, dar deloc închistată în formule tradiţionale, revista Argeş mizează pe valorile fundamentale ale fenomenului cultural actual pe care-l ilustrează prin admirabile selecţii. Deschiderea spre ceilalţi (zone culturale, experienţe artistice, diversitatea stilurilor), colaboratorii bine aleşi, titlurile unor rubrici incitante (şi singulare în revuistica românească), iscusinţa novatoare a redactorilor fac din revista de la Piteşti o reală bucurie a spiritului.
Felicitări pentru anii tineri şi „măreţ viitor" !

George Vulturescu, director, revista Poesis

La ceas jubiliar, redacţia revistei dâmboviţene Litere se simte alături de cea de la Argeş. Trăim vremuri grele pentru cultura scrisă, cititorii ne sunt tot mai puţini, susţinerea materială se obţine cu mari eforturi, difuzarea e defectuoasă, tirajele noastre sunt intolerabil de mici. Considerăm totuşi că avem datoria de a nu ceda, de a apăra literatura şi de a realiza o punte către vremuri mai bune, mai normale, când măcar o parte dintre cititorii de altădată, sătui de surogate subculturale, se vor întoarce la noi, redescoperind farmecul literei scrise. Ne simţim solidari întru suferinţă dar şi în speranţă cu voi, cei care faceţi astăzi revista cu dăruire şi pricepere, continuând munca şi ducând mai departe nădejdile celor care au întemeiat-o cu patru decenii în urmă. Ne simţim solidari cu voi şi în efortul pe care-l faceţi de a scăpa de obsesia „centrului” şi de complexul „periferiei”, de a apăra drepturile şi de a afirma valoarea provinciei culturale.

Tudor Cristea, director, revista Litere

Patruzeci de ani ar fi vârsta de „la cumpăna apelor”, ca să folosim metafora Marelui Poet. Dar câţi oare dintre noi, cei care în adolescenţa şi tinereţele noastre literare ne bucuram de naşterea unei reviste purtând numele arealului geografic (şi încărcătura culturală specifică) în care apărea – Argeş – n-am trecut de această cumpănă? Citeam pe atunci mai toate publicaţiile literare (culturale) ce apăreau la noi. Se găseau mult mai uşor, fiind şi mult mai puţine decât astăzi, dar difuzarea era bună. Pentru cel care era interesat de/urmărea fenomenul literar românesc, consultarea revistei Argeş devenea aproape obligatorie. În ceea ce mă priveşte, elev şi student fiind, „obligaţia” consta în citirea în interiorul revistei a Bibliotecii Argeş, iniţiată de rafinatul poet Gheorghe Tomozei (aşa cum o regăsim spre bucuria noastră şi astăzi în revistă), a capitolelor din Istoria literaturii române de Ion Negoiţescu şi atâtea altele. Îmi mai amintesc cu ce emoţie şi surpriză a întâmpinat lumea literară verdictul, lansat cu bruscheţe de Al. Paleologu, într-un număr al Argeşului acelor vremi,  Avem un Hölderlin, cu trimitere directă la tânărul poet Nicolae Creţu versus  Dan Verona.
La acest moment aniversar felicit sincer pe cei care astăzi se ocupă de noua serie a revistei, aducându-i prestigiul în imediata noastră apropiere, lărgindu-i aria preocupărilor, numărul colaboratorilor, făcând-o cu adevărat de interes naţional. Mă bucur să scriu aceste cuvinte şi fiindcă în colectivul de redacţie îl găsesc pe un prieten, l-am numit pe scriitorul Dumitru Augustin Doman (aţi ştiut că numele lui este şi cel al unui toponim reşiţean, Valea Domanului?), căruia încă din secolul trecut (o, tempora!) i-am rămas dator cu o sticlă de vin şi fiindcă revista Reflex, de artă, cultură şi civilizaţie, pe care o edităm la Reşiţa (tot de mai bine de cinci ani) a fost întâmpinată de revista Argeş cu simpatie.
La bunăvedere peste patruzeci de ani!

Octavian Doclin,  poet, redactor-şef,
revista Reflex, Reşiţa, 24 mai 2006
 
Acum 40 de ani, în sus pe Argiş, cum spune balada, la Piteşti lua fiinţă revista Argeş. S-a născut într-un interval supranumit al relativului dezgheţ ideologic, când în alte câteva oraşe apar sau reapar preluând nume mai vechi, în haină nouă, în doi, trei ani, reviste care au devenit repere în cultura locală şi naţională, Cronica la Iaşi, Tribuna la Cluj, Ateneu la Bacău, Orizont la Timişoara.
O perioadă fastă pentru tânăra publicaţie a fost sub conducerea poetului Gheorghe Tomozei (intervalul 1969-1973), când multe condeie importante, cu prioritate bucureştene, au fost prezente număr de număr în paginile revistei Argeş.
Şi noua serie, preluată în urmă cu cinci ani de actuala echipă redacţională (condusă de Jean Dumitraşcu), se străduieşte şi, spre cinstea ei, reuşeşte a deveni o voce distinctă în publicistica naţională.
Ajunsă la maturitatea celor 40 de ani, felicităm revista Argeş şi-i dorim numere tot mai reuşite, semnături prestigioase, ani mulţi, plini de împliniri şi… financiar, editori cât mai generoşi.
Cassian Maria Spiridon,
redactor-şef, revista Convorbiri literare

ARGEŞIAŞII…
Precum suratele sale care au împlinit 40 de ani (Tomis de la Constanţa sau Cronica de la Iaşi), revista piteşteană e un punct de reper pe harta noastră culturală atât de marcată de varii seisme.
Animată cândva de tineri precum Gheorghe Tomozei sau moldavul Cezar Ivănescu, publicaţia de acum beneficiază de cel puţin două infatigabile condeie, Jean Dumitraşcu şi Dumitru Augustin Doman (confrate de câmp literar ieşean, odinioară).
Remarcabile, în recentele numere, sunt paginile semnate de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Coniţa Lena, Ştefan Ioan Ghilimescu, Radu Aldulescu, Theodor Codreanu, precum şi anchetele revistei, interviurile (a se vedea serialul cu Alexandru Paleologu, să zicem), poezia şi proza de calitate.
Într-un cuvânt, o revistă prestigioasă, cu prieteni culturali substanţiali.
Lucian VASILIU,
Muzeul Literaturii Române,
revista Dacia literară, Iaşi, mai 2006
Uneori, a găsi cuvântul elogiator verosimil este mai complicat decât s-ar crede. Şi nu este deloc întâmplător că ideea de revistă exprimă, mai degrabă, un concept al construcţiei, al jertfei şi, în tot cazul, al regăsirii de sine, decât o realitate accesibilă în imediat.
Argeş este martorul de cuvinte al unui loc fabulos. Printr-un indicibil sincretism, publicaţia piteşteană relevă, de patru decenii, prospeţimea mitului: al mânăstirii lui Manole, al poetului de la Florica, al romancierului din Valea-Mare. Şi, mai presus de toate, mitul icaric adjudecat prin faimoasa Bibliotecă însufleţită de Nichita, Dimov, Tomozei, Mugur, Caraion şi atâţia alţi sublimi uzurpatori ai Creaţiei.
Înălţare şi prăbuşire şi iar înălţare. Nu cred să aibă dreptate cel care, intrat în cercul amărăciunii, ne implora: „Rugaţi-vă să nu vă crească aripi!“
Ajuns, cum se vede, în impasul relativizării, cu duioşie trec pe curat cuvintele urării ca Argeş-ul să-şi urmeze impetuosul curs spre împliniri repetate. Pentru că paginile sale sunt izvorul, alteori amintirea, iar alteori, în fine, cerul.
Constantin M. Popa,
redactor-şef al revistei Mozaicul

ARGEŞ – 40
Cu mulţi ani în urmă, …pe Argeş în sus, câţiva… meşteri mari au zidit… o revistă pentru… nemurire, pentru pomenire care, iată, a împlinit 40 de ani de viaţă.
A avea continuitate şi permanenţă cu un act de cultură, cel puţin de şaisprezece ani încoa’, este, să recunoaştem, o performanţă.
Argeş este revista de cultură a Munteniei, la care ţăruşii au fost bătuţi, nu fără sacrificii şi peripeţii, de mari poeţi şi făcători de gazete de renume, iar continuarea cu colaboratorii de ieri şi de azi s-a dovedit la aceeaşi înălţime ca acum aproape o jumătate de secol.
La ceas aniversar, urăm revistei Argeş viaţă lungă şi să fie în continuare un reper al valorilor de pe… Argeş în sus, în jos şi nu numai, revistă demnă de meleagurile care au dat poate cea mai profundă baladă populară din literatura română.
Suntem convinşi că… meşterii de la Argeş, cu Manole zece, care-i şi întrece…, oricând, pentru pomenire, pot să facă o revistă… mult mai luminoasă şi mult mai frumoasă, fără sacrificiul meşterului Manole, iar noi le urăm sănătate şi putere de muncă şi s-o continue pe aceasta măcar aşa cum e.

Jean Băileşteanu,
director, revista Autograf MJM, Craiova
Acum cinci ani am aprobat apariţia revistei de cultură Argeş, pentru promovarea actului de cultură local îndeosebi, pentru valorificarea talentelor din toate generaţiile. Între timp, după câte am citit şi am aflat, revista Argeş a reuşit să intre în circuitul naţional de valori. Nu pot decât să-i urez viaţă lungă, la cei 40 de ani de la prima apariţie şi aproape cinci ani de la reluarea ei, şi să caute să fie printre primele reviste din ţară, aşa cum judeţul nostru şi municipiului Piteşti caută să fie!
Tudor Pendiuc,
primarul municipiului Piteşti

Revistei Argeş, o plecăciune
dinspre marginea andaluză
a continentului
Cu o reală bucurie, aflu că revista Argeş mă include printre premia(n)ţii săi din acest an, la secţiunea ştiinţă. Sunt onorat – mulţumesc din toată inima. Aş adăuga: din toată inima de argeşean definitiv, dac liber din comuna Cicăneşti, de undeva de pe dealurile de sus, de sub munte, unde toate apele curg spre sud, spre Curtea de la Argeş şi apoi spre Piteşti şi mai apoi nu are importanţă unde, spre lumea cea mare, care ne fură cu nevoia de colaborare-comunicare ştiinţifică (lasă că şi cu alte nevoi), precum pe subsemnatul în ultimii ani, lipsindu-mă  de plăcerea de a fi acum cu dumneavoastră.
Nu pot ocoli prilejul de a semnala acolada în timp pe care o completează acest premiu: acum două decenii primeam un premiu literar al revistei, „pentru literatură SF, pentru volumul Sfera paralelă”. Era atunci „implicat” (cred, chiar în juriu) profesorul de fizică Alexandru Boiu, un entuziast apropiat al revistei, prea devreme depărtat de noi, plecat să-şi ostoiască neastâmpărul prin partea dinspre rădăcini a lumii. Acum, pentru deplină simetrie, înţeleg că pentru un premiu de ştiinţă mă „pârăşte” un maestru (în spaniolă înseamnă şi profesor) al umanioarelor, neastâmpăratul condeier Augustin Doman. Aferim!
Cu aplombul re-premiatului – şi, mai ales, cu dragostea de domeniul ce m-a transformat într-o iniţială, dragoste ce se cere îngăduită „părintelui” unui domeniu – aş adăuga pagina web ce dă seama de starea-fără-de-stare a calculului cu membrane (teoria sistemelor P), spre posibila informare a celor interesaţi – poate viitori colaboratori: http:// psystems.disco.unimib.it.
Cu inima alături de revista Argeş, vă binegândeşte din Sevilla
acad. Gheorghe Păun

Urez La mulţi ani! revistei Argeş
Cu ocazia gripei aviare care nu din Piteşti, ci din Codlea, Ungaria şi Nicaragua ni se trage, ca şi pentru Monica Nicolumbeanu, cam 27 de grame din inima lui

Paul Vinicius

Urez revistei Argeş „La mulţi ani” – pe care o consider revistă de frumoasă ţinută intelectuală, unde au fost redactori poeţii Cezar Ivănescu, Gheorghe Tomozei şi alţi literaţi de marcă.
Radu Cange
 
Graţie domnului Radu Aldulescu pe care l-am întâlnit la Muzeul Literaturii, urez revistei Argeş să trăiască mult, cu ani valoroşi în estetică şi cu scriitori-colaboratori sobri, nu „mondeni”. Urez Argeş-ului nu 40 de ani, ci 100.

Eugen Cazan

Argeş-ului – care aniversează 40 de ani de activitate –, îi transmit, prin intermediul unei prietene comune, viaţă lungă şi felicitări pentru tot ceea ce a realizat pentru cultura şi arta locală.
Vă mărturisesc faptul că, înainte de Sărbătorile de Paşte, nu ştiam nimic despre România şi judeţul dvs. Atunci, „impresarul” meu piteştean m-a purtat cu generozitate, altruism şi entuziasm, timp de două zile, din muzeu în muzeu, din galerie de artă în galerie de artă, în Piteşti şi în Râmnicu-Vâlcea, şi mi-a arătat câteva numere din revista dvs. Azi îi datorez dorinţa de a reveni şi a mă stabili pe aceste meleaguri.
Arta poate fi locul unde neconvenţionalul şi convenţionalul se pot contopi într-o fărâmă de adevăr. 
Călduroase urări artiştilor plastici argeşeni, iar cititorilor dvs. un salut afectuos!

Boris Dekopol, artist plastic,
Le Moulin a Vent, Ornaisons, Franţa, 6 iunie 2006