„După opinia mea, ceea ce am făcut este cel mai semnificativ ca expresie colorată.”
H. Matisse

Cu ani în urmă, când încă se mai aduceau prin librării cărţi şi albume editate în URSS, am cumpărat un volum de studii asupra unor tablouri – Etiudî o kartinah – a muzeului moscovit de artă occidentală Puşkin. De ce i s-a dat unui muzeu de artă numele poetului rus n-am reuşit să aflu niciodată şi faptul rămâne o enigmă atâta timp cât existaseră pictori precum Vrubel, Serov, Repin, artişti onorabili din vechea gardă care ar fi putut fi acceptaţi de oficialităţile comuniste. Ca să nu-i pomenesc pe artiştii ruşi de avangardă, ale căror nume se impuseseră în arta modernă cu a căror notorietate internaţională s-ar fi putut mândri. Dar asta-i altă poveste…
Răsfoind volumul de studii asupra unor tablouri aflate  în proprietatea Muzeului Puşkin, nu mică mi-a fost surpriza să descopăr o schiţă a lui Theodor Pallady adresată lui Matisse cu privire la tabloul acestuia Scoică pe marmură neagră. Schiţa lui Pallady, ca şi tabloul lui Henri Matisse, data din acelaşi an, 1940. Deşi ştiam de relaţia de prietenie şi profesională dintre Pallady şi pictorul francez, nu mă dumiream cum ajunsese schiţa pictorului român taman în muzeul de la Moscova. Şi nici cum ajunsese acest tablou al lui Matisse acolo.
În august 1973, cu ocazia unei excursii documentare organizate de Uniunea Artiştilor Plastici în URSS, am mai vizitat, în afară de Ermitaj, Galeria de artă rusă Tretiakov şi Muzeul de Artă Puşkin, prilej cu care am luat contact direct, pentru întâia dată, cu arta modernă occidentală din care Muzeul Puşkin posedă o impresionantă colecţie de pânze: Sisley, Signac, Pissaro, Manet, Monet, Renoir, Degas, Van Gogh, Lautrec, Mary Cassat, Cezanne, Picasso din perioadele albastră, roz şi cubistă, Vuillard, Vlaminck, Leger, Derain, Marquet şi multe-multe tablouri de Matisse şi Bonnard. Se zvonea că muzeul deţinea, de asemenea, închise în depozite, picturi ale avangardei ruse – Chagall, Kandinsky, Malevici etc. Lesne de înţeles că toate cele văzute mi-au tăiat respiraţia, dar mi-au şi stârnit întrebarea: de unde proveneau tablourile respective, pe ce căi şi prin ce mijloace ajunseseră ele acolo? Şi din nou întrebarea: cum ajunseseră tablourile lui Matisse şi mai ales schiţa lui Pallady în posesia sa?
Cu încăpăţânare de detectiv, am început să amuşin urma şi din aproape în aproape, chinuindu-mă cu puţinul de limbă rusă pe care îl mai posedam din liceu, rătăcind prin aparatul documentar al unor albume de artă editate în URSS, am aflat cele ce urmează.