Apariţia revistelor de cultură este incredibilă în contextul în care toate guvernele post-decembriste au tratat cultura română vie cu dispreţ, condamnând-o la o lentă dispariţie. Este, aceasta, o realitate, care, în septembrie 2006, ne-a făcut să lansăm în circuitul mass media un Apel pentru salvarea culturii române vii, semnat până la ora actuală de 845 de personalităţi din România, Israel, Irlanda, Franţa, Germania, Australia, precum şi din alte ţări, întregul dosar, destul de voluminos de altfel, fiind depus în atenţia preşedintelui ţării, a ministrului finanţelor, primului-ministru şi a ministrului culturii. Ministrul Finanţelor Publice, precum şi Guvernul României ne-au răspuns; Ministerul Culturii şi Cultelor ne-a onorat cu un răspuns abia după ce a primit o sesizare de la Guvernul României, inclusiv acest gest denotând un dispreţ făţis faţă de semnatarii Apelului, între care există nu puţine personalităţi de prim rang ale culturii române vii, cum ar fi bunăoară Augustin Buzura, Eugen Simion, Nicolae Breban, Dinu Flămând, Basarab Nicolescu, Vasile Gorduz, Ion Pop, Irina Petraş şi alţii.