Antologie Mihai Şora
În chip de concluzii la prezentarea principalelor cărţi filosofice ale lui Mihai Şora – realizată în ultimele numere ale revistei – am optat pentru o selecţie din reflecţiile (nu foarte numeroase, de altfel) ale sale despre propria sa gândire şi despre gândire în general. Fragmentele alese ilustrează cum nu se poate mai potrivit titlul: „Viaţa gândului e plină de bucurii”. Într-adevăr, pentru filosoful român gândirea este viaţă, iar esenţa vieţii este bucuria. (L.D.)
„Copil fiind, undeva la ţară, în timpul verii, am petrecut singur pe câmp o întreagă după-amiază. Era un cer frumos cu câţiva nori care treceau agale pe deasupra mea. Îmi amintesc că am fost literalmente copleşit de un sentiment, absolut indicibil, de identitate cu totul, a cărui amintire mă urmăreşte încă şi azi. N-aveam niciun instrument la îndemână ca să-l pot exprima atunci. Am căutat să fac acest lucru în existenţa mea ulterioară. Nu ştiu dacă am reuşit, dar cert este că acest sentiment, avut atunci, m-a marcat pentru totdeauna.”
(Mihai Şora, Viziunea integratoare – interviu cu Cătălin Mamali, în Firul ierbii, p. 79)
„Dar întrebările globale care pe deasupra mai sunt şi circulare şi care (numai ele) sunt cu adevărat vitale, ce răspuns pot ele comporta? Oricum, ele cer un interminabil răspuns desfăşurat, care să indice un itinerariu. Homo viator. De fapt întrebările globale, ca întrebări vitale, sunt singurele care ne interesează. La aceste întrebări nu-ţi poate da nimeni răspuns. Tu însuţi îl trăieşti (acest răspuns), de-a lungul întregii vieţi, sub forma unei întrebări care îţi structurează întreaga viaţă şi care, de fapt, ea este răspunsul.”
(Idem, p. 90)