Artistul şi profesorul Ion Aurel Gârjoabă expune la Metopa, cu numai câteva zile înaintea aniversării (împlineşte, în ziua de 22 februarie, 70 de ani de viaţă), cu aceeaşi modestie şi graţie care-l fac recognoscibil dintr-o mie. Şi dintr-o privire. Pentru că pictorul şi-a găsit calea şi şi-a asumat riscurile, astfel încât, astăzi, împovărat de florile, de acele de pin şi de lacrimile strecurate printre ochiurile plaselor de păienjeni cosmici, din care sunt create armoniile sale, poate spune, cu capul sus: „Acesta sunt. Judecaţi-mă după faptele mele!” (măsura să fie frumuseţea pe care a adus-o pe lume, îmi permit eu să adaug).
Lucrările de la Metopa – acuarele, guaşe pe hârtie şi carton, uleiuri pe pânză – vorbesc despre o viziune particulară asupra universului, despre lumi palpabile doar cu pielea frunţii şi a obrajilor, pasteluri ale ochilor închişi, dar şi despre lumi paralele, înăuntrul cărora doar sclipiri de înţelegere taie respiraţia energiei subtile. Două portrete – Iulia Hasdeu şi ciobanul mioritic – fac legătura, în aceeaşi notă expresivă, cu plasticitatea omenescului din noi.
La vernisajul din după-amiaza de 3 februarie, au fost prezenţi prietenii de-o viaţă, prietenii recenţi – Ion Aurel Gârjoabă ştie să fie gentil şi bun şi cu tinereţea, nu numai cu cei alături de care s-a format – artişti plastici şi scriitori argeşeni, de asemenea oaspeţi din Capitală, de la Centrul Cultural al Ministerului de Interne, maeştri iconari, posibile personaje, portrete posibile, care aşteaptă tuşa finală în atelierul din Curtea de Argeş al pictorului.