GH. GRIGURCUÎn casa modestiei                                                                 

* În casa modestiei nu există oglinzi.
 
* Cine n-are geniu, are datoria de-a avea talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanţa inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligaţie.
 
* Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecţiune mortificatoare. Sunt factorii neomologaţi ai întreţinerii lui.
 
* „Logica este în afara vieţii. În logică, în dialectică, în sistematologie, sunt prezente toate mecanismele, toate nebuniile posibile. Sistematologiile pierd, se ştie, contactul cu realitatea” (Eugen Ionescu).
 
* Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise.

* O demnitate ruşinoasă: cum de are parte numai de insuccese?

*  „Toate originile sunt secrete” (Amiel).
 
* Oboseala conţinută în orice recunoaştere, în orice oglindire.
 
* Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă.
 
* Unii beţivi spun că nu izbutesc să se trezească pentru a începe o nouă beţie. Cît de liniştit şi de echilibrat trebuie să fii pentru a-ţi degusta, ab initio, neliniştea şi dezechilibrul!
 
* În ochii de sticlă sfărîmaţi ai păpuşii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevăraţi.
 
* „Orice critică revine la a spune eu nu sunt tu” (Paul Valery).
 
* Poţi fi original fără să vrei, cu mai bune rezultate decît prin punerea în mişcare a voinţei.
 
* Neantul înfiinţator, de unde se cuvine a pleca toate cele ce sunt, spre a-şi putea stabili originea în ele însele. Inclusiv Creatorul, întrucît „Dumnezeu însuşi este Neant” (Meister Eckhart).
 
* Nu poţi fi original decît eventual la sfîrşit, cînd toate jocurile au fost jucate, cînd strategiile te lasă rece, cînd nu te poţi raporta decît la propria ta fiinţă, aşa cum e.
 
* Snobismul: o stranie originalitate a lipsei de originalitate.
 
* Dacă, aşa cum scria Valery, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanţa altora, ne dăm seama de lipsa ei de însemnătate într-o instanţă transcendentă.
 
* A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca şi a face foc în pădure.

2011-02-03T16:00:00+02:00