* Un artist atît de faimos încît nu-ţi mai îngăduie nici o intimitate cu opera lui, tot aşa cum nu ţi-ai putea duce traiul zilnic sub cupola unei catedrale.
* Hazardul e resimţit ca ostil de către poet. Poezia e chiar domesticirea lui, operaţie care însă nu ia sfîrşit niciodată.
* „Există şi un mod de-a te preface că eşti prefăcut” (Henry Fielding).
* Unul din pericolele mortale ale artei e căderea sa în real. Strugurii pictaţi de Apelles cu atîta exactitate încît au fost ciuguliţi de păsări semnifică un epitaf al picturii. Realul trebuie iscat nu din propriile-i temeiuri, ci din adîncimi care nu-i aparţin, care-l ironizează prin viziune.
* Obosit prin lucrurile pe care nu le-ai făcut.
* Prudenţa ca o laşitate canonică, ireproşabilă.
* Între justeţe şi adîncime o prefer pe cea de-a doua, întrucît o depăşeşte pe cea dintîi, fără a o nesocoti. Îi dă doar accentul de dramatică relativizare a tot ce vieţuieşte.
* „Sunt toţi deopotrivă de şireţi, dar nu mai mult, astfel că, la încheierea socotelilor, şiretenia aceasta nu le serveşte la nimic” (N. Iorga).
* Poziţia delicată, „pe muchie”, a oricărei originalităţi, atrase de artificiu, dar ratificate prin organicitate. Viaţa care nu e, într-o măsură oarecare, o „imitaţie”, nu e autentică.
* Poezia care, zdrobită aidoma unui fruct, de loviturile discreditului, indiferenţei, uitării etc., îşi împrăştie seminţele în ţărînă, redevine viaţă.
* Măşti curente ale fenomenului: prostia graţioasă, prostia erudită, prostia binevoitoare, prostia… inteligentă.
* Fiecare început de existenţă, în viaţa unui individ ca şi a unei colectivităţi, cuprinde un ethos tulbure precum vinul proaspăt. Oboseala, epuizarea, îmbătrînirea excelează, în schimb, printr-o morală decantată.
* Îşi împrumută opiniile cu dobîndă.
* Relaţiile unui creator cu arta sa, aidoma celor conjugale, pot continua şi sub forma rutinei, atunci cînd emoţia s-a stins.
* Indiscreţia: o sinceritate stigmatizată.
* Adevăr exprimat neglijent, ca un costum dintr-o stofă de bună calitate dar rău croit.
* În cele din urmă, mi s-a reproşat, cu multă solemnitate, că nu pot muta munţii din loc.