* Ai strivit ţânţarul, dar picătura din sângele tău, curată ca un rubin şi caldă încă, n-o poţi pune la loc!
* Cel care ştie că nu merită stima nimănui nici nu respectă pe nimeni.
* De nemurire au parte numai oameni care au murit. Cei care trăiesc sunt cu toţii muritori.
* Religiile s-au născut din optimismul funciar al omului sănătos.
* Prostul este omul înzestrat cu capacitatea uimitoare de a înţelege lucrurile pe dos.
* Poezia seamănă cu viaţa prin aceea că pe niciuna n-o înţelegem vreodată deplin.
* Secretul succesului în viaţă al multora nu este decât o lipsă totală de ruşine.
* Nobleţea condiţiei umane este câştigată pentru fiecare generaţie de orgolioşi care se jenează să fie abili.
* Exaltarea propriei suficienţe duce la narcisism, dar de foarte multe ori şi la succes.
* Între rosturile femeii în viaţa bărbatului pare să fie şi acela de a-l face să trăiască sentimentul singurătăţii absolute.
* Ca şi dragostea, prietenia este o experienţă individuală: luxul altruist al celui care o dăruieşte.
* Trist sună şi sterile sunt vorbele de spirit ale omului rău.
* În intenţie, zeflemeaua este un asasinat.
* Autocunoaşterea o începi identificând tragismul existenţei tale şi asumându-ţi-l.
* „Dreptate” este un cuvânt fără înţeles prea precis, folosit, datorită rezonanţei sale frumoase, de multe ori şi pentru „răzbunare”.
* Unii îşi iau încă din fragedă tinereţe cinismul drept inteligenţă şi pe această confuzie îşi întemeiază apoi o foarte confortabilă şi mereu reconfortantă înfumurare.
* Poate că reciproca “les bons amis font les bons compts” exprimă un adevăr mai important decât mult citatul proverb francez.
* Romantismul a fost mărul dulce al unei noi cunoaşteri de sine a omului european şi al exaltării benefice a naţionalului, căreia i-a urmat căderea în păcatul şovinismului, al restrângerii sferei noţiunii de semen.
* Istoria este ştiinţa socială care se ocupă cu descrierea, falsificarea, explicarea, deplângerea şi preamărirea celor întâmplate.