* Dramatismul inutilităţii se confirmă cu maximă claritate prin mijlocirea visului.
* „A face literatură bună înseamnă a înota pe sub apă şi a-ţi ţine suflarea” (James Scott Fitzgerald).
* Se face o confuzie între nepricepere şi prostie. Prima e superficială, corigibilă, tranzitorie, pe cînd a doua e profundă, incorigibilă, fixă aidoma Stelei polare. Fără conceptul de prostie, n-am putea naviga prin viaţă.
* Impostor: s-a urcat pe postamentul pregătit pentru altcineva, din nebăgare de seamă.
* A recicla deşeurile existenţiale, transformîndu-le în vis.
* Capacitatea de socializare a suferinţei, carisma ei care leagă oamenii şi care o face superioară bucuriei, atît de greoaie în funcţia ei comunicativă.
* Îţi vine uneori să spui: industria cuvîntului, o ramură a industriei de război.
* „Demonizarea” lui Dumnezeu de către Luther, despre care s-a vorbit adesea, nu relevă altceva decît că faimosul teolog, aplicînd de-a-ndoaselea teza potrivit căreia omul e creat după chipul şi asemănarea Domnului, a încercat a-I reconstitui imaginea plecînd de la sine.
* Fragmente care se pot dezinteresa cu graţie de întreg, deoarece îi poartă misterul.
* Mentalitatea „antimetodologică” a lui Flaubert: „Pe mine nu mă preocupă detaliul tehnic, informaţia locală, în fine, aspectul istoric şi precis al lucrurilor. Eu caut mai presus de toate frumuseţea, pe care colegii mei n-o prea caută. Văd că sunt insensibili, în vreme ce eu sunt sfîşiat de admiraţie şi oroare”.
* Îi este mai uşor să moară omului neîmplinit decît celui sătul de satisfacţiile vieţii, întrucît are simţămîntul că i se mai acordă o şansă.
* Suferinţele mici le uşurează pe cele mari, precum acţiunea unor lipitori care sug sîngele infectat.
* În principiu, femeia este mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparţine „sexului slab”, iar pe de alta are un rol mai important în perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale „ademenirii”, care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: „Dacă toate fetele sunt drăguţe, nu înţeleg de unde apar atîtea neveste rele”.
* Răstignit pe o glorie falsă. Răstignit pur şi simplu pe glorie.
* Înşelătoarele adevăruri, dar şi înşelătoarele minciuni: „Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni şi cu toate acestea sunt pure adevăruri” (Lichtenberg).
* Celebritatea poate să nu fie altceva decît o uriaşă amărăciune intimă transformată în spectacol.
* Orice înfrîngere nu e decît o abrutizare. Analiza, care uneori posedă o componentă caritabilă, se sileşte a masca acest adevăr crud.