* Cei care prin scris intră în lungi justificări faţă de public par să semene câinilor care aleargă şi schelălăie după o trăsură de poştă.

* Cei mari îşi vând întotdeauna societatea vanităţii celor mărunţi.

* Un om onest trebuie să aibă stima publică fără să se fi gândit la asta şi, ca să spunem aşa, fără voia lui. Cel care o caută îşi arată adevărata măsură.

* Am văzut, în lume, că se sacrifică fără încetare stima oamenilor oneşti consideraţiei şi liniştea celebrităţii.

* Este de dorit lenea unui ticălos şi liniştea unui prost.

* Există prostii bine ambalate tot aşa cum există proşti foarte bine îmbrăcaţi.

* Pretenţiile sunt izvor de necazuri şi perioada de fericire în viaţă începe în momentul în care ele se termină. (…) În toate, răul vine de la aceea că ideile nu sunt fixe şi retezate: valorează mai mult să fii mai puţin însă să fii ceea ce eşti în mod incontestabil. (…) Dacă Chaplin ar fi ţinut cont de părerea lui Boileau, prin faimosul hemistih: „Ce nu se scrie în proză?”, ar fi fost scutit de neplăceri şi şi-ar fi făcut un nume, altul decât cel de ridicol.