Acum câţiva ani, într-o sâmbătă sau duminică, mergeam la piaţă, ca orice om normal în week-end. Pe la Biserica Domnească (din Curtea de Argeş, desigur) mă întâlnesc cu un grup de oameni cu nişte pancarte pe piept, printre care şi deputatul locului (pe atunci) Adrian Miuţescu. Eram invitat ad-hoc la un marş între Biserica Domnească şi Catedrala lui Neagoe Basarab, un marş…pentru cultură. Atâta ştiau cei şapte-opt entuziaşti plictisiţi. Iniţiatorul acţiunii era poetul român contemporan Laurian Stănchescu, care atunci era şi consilierul senatorului, ministrului şi vicepreşedintelui USR Varujan Vosganian. Cum nimeni nu m-a lămurit cum putem ajuta cultura română mărşăluind pe Bulevardul Basarabilor din prima capitală românească, mi-am continuat drumul la piaţă. Deputatul mai bine se bătea în Parlament ca domeniul Culturii să primească un buget de măcar 1 la sută, nu de 0,0… Era mai credibil că luptă pentru cultură.
De atunci, poetul consilier o ţine numai în marşuri. A organizat unul şi la Piteşti, în colaborare cu un ziar local, apoi a mers, cică, până la Sarmizegetusa pe jos, printre maşini şi tractoare şi căruţe, sprijinind astfel patrimoniul geto-dac, timp în care nişte samsari furau şi vindeau brăţările dacice peste hotare, iar guvernul le răscumpăra voios.