Piteştiul, aflându-se la întretăierea unor importante drumuri comerciale care făceau legătura dintre munte şi şes, dintre estul şi vestul Ţării Româneşti, dintre Ţara Românească şi Transilvania (prin pasul Câineni şi prin culoarul Rucăr – Bran), era punctul de tranzit pentru diverse personalităţi care călătoreau spre sau dinspre Bucureşti, capitala ţării. De asemenea, aproape toţi domnitorii perioadei 1834-1914 au vizitat Piteştiul.
În 1834 există dispoziţia prezidentului orăşenesc referitoare la aniversarea zilei de naştere a domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), prin iluminarea caselor şi a instituţiilor. Şi în anii 1836, 1837, 1838 sunt mărturii la Filialele Arhivelor Naţionale în fondul Primăriei Piteşti, despre măsurile pe care le luau oficialităţile pentru sărbătorirea zilei domnului (iluminarea oraşului, organizarea unei slujbe la Biserica Mavrodolu).
Astfel, în 1839, Alexandru Dimitrie Ghica vizitează Piteştiul şi şcoala condusă de Nicolae Simonide.
Barbu Ştirbei, noul domnitor al Ţării Româneşti, conform Convenţiei de la Balta Liman, din aprilie 1849, a vizitat şi el Piteştiul, în 1856.
După cum se ştie, în urma Războiului Crimeii (1853-1856) s-au creat condiţii externe favorabile unirii Moldovei şi Ţării Româneşti. La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti. Prin dubla alegere s-a înfăptuit Unirea Principatelor, unul dintre punctele fundamentale ale revoluţiei paşoptiste.