Anul 1939 a fost marcat de creşterea tensiunii dintre marile puteri militare şi România era prinsă între două state totalitare. Regele Carol al IIlea, preocupat de intrigile ieftine de la palat şi de îngrijirea armatei, avea nevoie de un om cu minte analitică şi cu mână forte. Doar Armand Călinescu era capabil şi de încredere.
  Preluarea funcţiei de primministru la 7 martie 1939 a însemnat începerea luptei pentru supravieţuirea ţării. Spatele armatei era subminat de mişcări extremiste şi restabilirea ordinii sociale era absolut necesară. Starea de corupţie generalizată a slăbit oştirea ce a rămas cu multă tehnică perimată, din Primul Război Mondial. Armand Călinescu a preluat şi portofoliul Apărării naţionale şi a început analiza situaţiei.
  A început, cum era şi firesc, cu aviaţia, noua regină a bătăliilor. Comenzile din 10 martie 1939 erau ridicate la 254 de avioane şi ar mai fi dorit 728 de tunuri antiaeriene. Planurile pe hârtie sunt frumoase, dar mai mult contează contactul direct cu oamenii capabili. Inspecţiile pe la ministere au provocat o teamă profundă şi au accelerat pregătirile pentru zborul inaugural al avionului de vânătoare I.A.R.80, eveniment întârziat de corupţie şi birocraţie. Regele Carol al IIlea a putut să vadă un aparat bun, dar fabrica de la Braşov trebuie să fie reorganizată. Cum aviaţia nu era suficientă pentru apărare, preşedintele Consiliului de Miniştri a propus cumpărarea de armament antiaerian din SUA, chiar dacă ar fi trebuit să sacrifice o parte din rezerva de aur a ţării (Carol al IIlea, Însemnări zilnice, vol. II, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, p. 68).