Aspecte privind alegerile din 19 noiembrie 1946 în Piteşti
La 6 martie 1946, prin presiunile sovieticilor, s-a constituit la Bucureşti primul guvern de “largă concentrare democratică” condus de dr. Petru Groza, în felul acesta comuniştii făcând primul pas important spre preluarea puterii totale în România. Impunerea prin forţă a guvernului Groza a determinat protestul partidelor de opoziţie. În acest sens, Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc, adresa conducătorilor celor trei mari puteri, S.U.A, Marea Britanie şi U.R.S.S., întruniţi în cadrul Conferinţei de la Potsdam (17 iulie-2 august 1945), un mesaj prin care solicita sprijinul în vederea constituirii în România a unui guvern reprezentativ, format din toate forţele politice, guvern care trebuia să prezideze alegerile libere. Semnificativ pentru modul în care se vor desfăşura aceste alegeri în România, şi nu numai, este următorul eveniment petrecut la Conferinţa de la Potsdam. Preşedintele american, Harry Truman, într-o discuţie cu dictatorul sovietic I.V. Stalin, s-a referit la neaplicarea Declaraţiei de la Yalta în state precum România, Ungaria sau Bulgaria, privind desfăşurarea de alegeri libere. Răspunsul lui Stalin l-a lăsat fără replică pe american: ,Un guvern ales, în oricare din aceste ţări, va fi un guvern antisovietic, ceea ce eu nu pot accepta.1 Nerecunoaşterea guvernului procomunist de la Bucureşti de către puterile occidentale a fost rezolvată prin includerea a câte unui reprezentant al P.N.Ţ. (Emil Haţieganu) şi P.N.L. (Mihail Romniceanu), ca miniştri fără portofoliu. La 8 ianuarie 1946, guvernul anunţa prin Declaraţia dată că se angaja să efectueze alegeri libere. Pe acest fond, reprezentanţii S.U.A. şi ai Marii Britanii la Bucureşti au anunţat printr-o notă comună că vor recunoaşte guvernul condus de Petru Groza. Cei care au primit sarcina din partea P.C.R. să se ocupe de pregătirea şi desfăşurarea alegerilor au fost miniştrii comunişti Teohari Georgescu (Ministrul de Interne), Lucreţiu Pătrăşcanu (Ministrul Justiţiei) şi Petre Constantinescu-Iaşi (Ministrul Culturii şi Propagandei), alături de Constantin Răşcanu, Ministru de Război. Atmosfera de tensiune, încercările de intimidare a membrilor şi simpatizanţilor celor două partide istorice va fi generală în condiiţile în care autorităţile erau conştiente de simpatia de care se bucurau naţional-liberalii, dar mai ales naţional-ţărăniştii.
La 6 martie 1946, prin presiunile sovieticilor, s-a constituit la Bucureşti primul guvern de “largă concentrare democratică” condus de dr. Petru Groza, în felul acesta comuniştii făcând primul pas important spre preluarea puterii totale în România. Impunerea prin forţă a guvernului Groza a determinat protestul partidelor de opoziţie. În acest sens, Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc, adresa conducătorilor celor trei mari puteri, S.U.A, Marea Britanie şi U.R.S.S., întruniţi în cadrul Conferinţei de la Potsdam (17 iulie-2 august 1945), un mesaj prin care solicita sprijinul în vederea constituirii în România a unui guvern reprezentativ, format din toate forţele politice, guvern care trebuia să prezideze alegerile libere. Semnificativ pentru modul în care se vor desfăşura aceste alegeri în România, şi nu numai, este următorul eveniment petrecut la Conferinţa de la Potsdam. Preşedintele american, Harry Truman, într-o discuţie cu dictatorul sovietic I.V. Stalin, s-a referit la neaplicarea Declaraţiei de la Yalta în state precum România, Ungaria sau Bulgaria, privind desfăşurarea de alegeri libere. Răspunsul lui Stalin l-a lăsat fără replică pe american: ,Un guvern ales, în oricare din aceste ţări, va fi un guvern antisovietic, ceea ce eu nu pot accepta.1 Nerecunoaşterea guvernului procomunist de la Bucureşti de către puterile occidentale a fost rezolvată prin includerea a câte unui reprezentant al P.N.Ţ. (Emil Haţieganu) şi P.N.L. (Mihail Romniceanu), ca miniştri fără portofoliu. La 8 ianuarie 1946, guvernul anunţa prin Declaraţia dată că se angaja să efectueze alegeri libere. Pe acest fond, reprezentanţii S.U.A. şi ai Marii Britanii la Bucureşti au anunţat printr-o notă comună că vor recunoaşte guvernul condus de Petru Groza. Cei care au primit sarcina din partea P.C.R. să se ocupe de pregătirea şi desfăşurarea alegerilor au fost miniştrii comunişti Teohari Georgescu (Ministrul de Interne), Lucreţiu Pătrăşcanu (Ministrul Justiţiei) şi Petre Constantinescu-Iaşi (Ministrul Culturii şi Propagandei), alături de Constantin Răşcanu, Ministru de Război. Atmosfera de tensiune, încercările de intimidare a membrilor şi simpatizanţilor celor două partide istorice va fi generală în condiiţile în care autorităţile erau conştiente de simpatia de care se bucurau naţional-liberalii, dar mai ales naţional-ţărăniştii.