(16 octombrie 1916)
În perioada angrenării Regatului României în Primul Război Mondial, factorii decizionali în plan militar şi politic au încercat folosirea organelor de presă în scopul inoculării unei atitudini pozitive în rândul ostaşilor care luptau în prima linie, precum şi în rândul populaţiei civile. Rolul covârşitor al forţei morale era recunoscut de reprezentanţii gândirii militare româneşti, Ion Popovici atribuind o mare importanţă factorilor morali: patriotismul, curajul, abnegaţia, sentimente ce se găsesc în „stratul cel mare” adică în masa militarilor. Bazându-se pe acest principiu, acesta afirma: „Energia morală a unei armate preţuieşte cât jumătatea forţelor sale materiale”1. În mod cert, pe timp de război, presa a avut un rol deosebit în combaterea defetismului, în îmbărbătarea opiniei publice, în sădirea credinţei că sacrificiile făcute nu vor fi zadarnice2.
În România, publicaţii destinate ostaşilor de pe front au apărut atât sub auspiciile Marelui Cartier General, cât şi sub cele ale comandamentului Armatei a II-a şi chiar la nivel de comandament de Divizie. Astfel, din ordinul şi sub ocrotirea comandantului Diviziei 9 Infanterie, la 21 septembrie 1916 apărea primul număr al publicaţiei „Revista tranşeelor. Pentru inima şi sufletul ostaşilor”, acestuia urmându-i alte două numere, datate 30 septembrie 1916 şi 3 octombrie 1916 (care a fost şi ultimul).