S-a dovedit că Rusaliile, una dintre cele mai mari sărbători ale poporului român, au fost suprapuse de o altă mare sărbătoare a creştinătăţii, Pogorârea Sfântului Duh, care a dat o şi mai profundă sfinţenie, cu mari încărcături ritualice şi pioşenie covârşitoare din partea credincioşilor ortodocşi1. Vechimea multimilenară a sărbătorii înlătură presupusa origine a numelui pus pe seama sl. rusalija2, cuvânt slav care ar proveni din lat. rosalia3, de fapt. lat. medieval, „sărbătoarea rozelor”.4 Având în vedere ritualul „Goana Rusaliilor”, practicat până la începutul secolului al XX-lea, originea este sigură lat. rus „câmp” + alius, dativ: alii „potrivnic”.5 Goana Rusaliilor, ritual unic în spaţiul indo-european, alături de cinstirea sufletelor moşilor ca în nici o altă parte şi mai ales Căluşul, ritual unic, dovedesc pe deplin că Rusaliile au fost dintotdeauna numai ale locuitorilor autohtoni din acest spaţiu, sărbătoare prilejuită de solstiţiu (21 iunie); peste Rusalii, Biserica Ortodoxă a suprapus Pogorârea Sfântului Duh. Biserica Catolică prăznuieşte a cincizecea zi după Înviere, zi corespunzătoare unui moment biblic – „Chez les juifs, fête en mémoire du jour où Dieu remit à Moïse les tables de la loi.//Fêt chrétienne qui se célèbre cinquante jours après Pâques, en mémoire de la descente du Saint-Esprit sur les Apôtres”.
O altă mare sărbătoare creştină, Naşterea Domnului, a fost suprapusă peste o mare festivitate păgână; în acest caz suprapunerea corespunde ambelor biserici – catolică şi ortodoxă. Lat. Dies natalis a dat în fr. Noel, „Fête de la nativité du Christ” = rom. Crăciun.