Calistrat Costin, cel care în anul 1998 primea Premiul pentru Poezie „George Bacovia”, decernat de revista „Ateneu”, împlineşte 70 de ani.
Cine îi va citi CV-ul va fi uimit de câte a putut să facă prietenul Calistrat în timpul vieţii sale. Fiind pe rând asistent universitar, ziarist, redactor la revista „Ateneu”, bibliotecar, secretar literar, consilier artistic şi director de teatre, preşedinte al Filialei Bacău a U.S.R., autor a unor volume de versuri, proză, traduceri, literatură umoristică, de versuri scenice pentru teatrele de păpuşi şi, desigur, membru al U.S.R., el este prezent în câteva dicţionare literare şi chiar în monumentala şi mult contestata Istorie critică a literaturii române… a lui Nicolae Manolescu.
Calistrat este un om prietenos, care te întâmpină cu braţele deschise şi nu ezită să te sprijine atunci când îi ceri ajutorul.
M-a invitat la câteva evenimente culturale organizate în minunatul oraş Bacău, despre care cred că îşi trage numele de la poetul Bacovia…
M-a plimbat cu maşina sa şi mi-a dăruit o sticlă cu un lichid mirosind a ploşniţă. Am băut-o pentru prietenie şi poezie. Acum, Calistrat are o pensie mare şi îşi permite să bea zeamă de ploşniţă Ballantines cu prietenul său de la Cafeneaua literară, pe care l-a întâlnit de curând în Gara de Nord a Capitalei mult iubitei noastre patrii. A patriei în care „Lista lui Manolescu” face literatura română, iar versul lui Mircea Cărtărescu – „Ce-i mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (volumul nimic, Humanitas, 2010, p. 17) – gloria poeziei româneşti. Aşa să nu ne ajute Dumnezeu!