E imposibil să înţelegi Rusia…

…fără să o cunoşti în toate dimensiunile ei. Mi-e limpede, aşadar, că nu pot rata „călătoriile sentimentale în lumea tablourilor ruseşti”, propuse de Nichita Mihalkov, într-o luminoasă risipire cinematografică, pentru care semnează scenariul şi regia.
„Muzica picturii ruseşti” este un fel de planetă albă pe fondul negru al lumii în care ne scufundăm, cheltuindu-ne ultimele rămăşiţe estetice.
Nu mi-am închipuit că poţi povesti un tablou, că poţi imagina ceea ce a auzit pictorul în timp ce picta: muzica lui Şaliapin, marea… Şi că poţi să-ţi umfli nările, simţind mirosul muşchiului verde în pădurile de nepătruns ale lui Ivan Ivanovici Şişkin.
„Ploaie în pădurea de stejari”…
Să ascultăm acest tablou! – ne suflă moale şi dulce, în limba lui chihlimbarie, Nichita Mihalkov.
Prin pădure, pe poteci băltind de apă, Lidia Nicolaevna, cu poalele ude, chicoteşte subţirel, vorbind ca pentru sine despre Cehov şi Tolstoi. Purtând-o la braţ, Mişka ocoleşte băltoacele, bombăne şi aprobă distrat. În faţa lor, pădurarul fluieră, urmărind pâcla albastră de după ploaie.
Tabloul iese din rama lui frumoasă. Pădurile pictate de Şişkin plutesc ca nişte falduri verzi, cu vântul vuind printre crengi.
O fereastră albastră, larg deschisă. Revărsat într-un scaun, un bărbat uriaş, blond, în costum alb, cu legătură azurie la gât.
„Îmi plac lucrurile frumoase…”
Râsul gros răzbate dincolo de fereastră. Costea Korovin toarnă kvas în păhărele mici. Foarte aproape, marea, ca râsul şi muzica uriaşului Şaliapin. Flăcări albastre în vază şi-n sticla de pe masă. Korovin îl pictează pe Şaliapin. Sârguincios şi leneş deopotrivă.
Pălăvrăgeală… Parisul, Caruso, cega servită la masa de prânz, liliacul abia înflorit la Nijni… Fineţuri şi nuanţe… Şi iarăşi râsul lui Şaliapin, ca o armonică boltită peste cerul de vară.      
Să ascultăm pictura!…
Ca şi cum şi-ar trece degetele prin apă, Mihalkov străbate cinematografic lanuri de grâu, liziere, maluri de ape, păduri de răşinoase. Şi din nou o fereastră, o moşiereasă ţinându-şi socotelile precum unchiul Vania, aşteptând să audă zurgălăii vestind o întoarcere acasă…
Tablouri sentimentale, alese după slăbiciunile sale artistice.
O Rusie cu timidităţi şi ascunzişuri, cu inteligenţă, putere şi o mare adoraţie pentru trecut.                

2012-01-02T16:00:00+02:00