* Starea de bine face mai multe gafe decît starea de rău, fiind mai puţin supravegheată.
* Numai lucrurile de care te desparţi pentru totdeauna îţi dau realmente gustul vieţii.
* Flăcările Infernului mistuie Răul. Adevărata pierzanie e îngheţul. Schopenhauer observa că animalele cu sînge rece sunt singurele care au venin.
* Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul.
* Ani, zeci de ani a strigat în tine o tinereţe prelungită de care-ţi era jenă. Acum a început a-ţi şopti o bătrîneţe care se sfieşte, ea, de tine.
* O caracteristică a reflecţiei postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson). Îmbătrînim…
* A bîrfi Parisul, Londra, Roma (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim doar despre insuportabilul sat planetar?
* Consolarea pe care ţi-o dă faptul că unele dorinţe dispar înaintea dispariţiei noastre.
* Să scrii fără plăcere, stăpînit doar de chinuitoarea ameninţare a nonexpresiei. Din teama de tăcere şi de gol.
* Nicio tristeţe nu are credit fără un sacrificiu care s-o justifice interior.
* Prin exagerare, politeţea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenţie care, evoluînd, se arată periculoasă prin subtilitate.
* Adevărurile autentice se pot provoca la duel, pseudoadevărurile nu se pot decît ciomăgi.
* Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizaţi, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniţii care-şi exhibă micimea n-au clasă. Sunt pur şi simplu nişte disgraţiaţi.
* A fi bolnav: a te simţi un intrus al universului.
* „Cel mai mic lucru conţine ceva necunoscut” (Maupassant, în legătură cu Flaubert).
* Rămîne în dificultate ca într-un mediu protector. În afara ei s-ar simţi descumpănit, lipsit de capacitatea de-a fi el însuşi, aşa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează.
* Îndîrjirea pe care o extragi din decepţii, înfrîngeri, prăbuşiri: o forţă similară celei a plantelor care se nutresc din bălegar.
* Renunţările sunt mai uşor de suportat pe fondul unui exerciţu al lor decît pe cel al unei abundenţe curmate brusc. În consecinţă, nu e lipsit de caritate principiul potrivit căruia celui care nu are i se mai ia şi celui care are i se mai dă.
* E atît de înrudit cu trecutul, încît dorinţa sa de a-l retrăi pare un incest.
* Nu te ameninţă cu o armă, doar cu o simplă mătură. Însă cu o mătură de vrăjitoare.
* A explica o operă mereu în acelaşi fel echivalează, de la un punct, cu a n-o mai explica.
* Cutare este exponentul cochet al unei solitudini extrem de sociabile.
* Teoria tipicului, la modă în cadrul „realismului socialist”: un soi de colectivizare, de colhoz estetic.
* A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanţial: a lenevi în profunzime.
* Constrîns, în cele din urmă, de ceilalţi să fie sincer cu sine.
* Barocul bucătăriei romane înecate în mirodenii, sofisticînd bucatele, acordîndu-le alegorice prezentări la ospeţe, ca un complement al spiritului latin liniar, uscat, prea puţin imaginativ.