Primăria Râmnicului Sărat şi Asociaţia culturală VALMAN –  preşedinte scriitoarea Valeria Manta Tăicuţu –, au sărbătorit în data de 12 şi 13 august a.c. zilele oraşului, alături de peste 50 de scriitori din Bucureşti, Piteşti, Iaşi, Focşani, Ploieşti, Braşov, Galaţi, Câmpina, Buzău şi, fireşte, Râmnicu Sărat.

* În partea lor culturală, zilele Râmnicului au însemnat lansări de carte şi un recital de poezie susţinut de poeţii participanţi la eveniment, într-un loc deosebit – Complexul brâncovenesc, mai precis în beciul domnesc din curtea Muzeului municipal. Un beci de poveste, cu arcade din cărămidă roşie, care s-a umplut repede de poezie şi vin… Au rostit cuvântul de deschidere Viorel Holban, viceprimarul Sorin Cârjan și consilierul Valeriu Sofronie.  

* Iată un prilej de a fi chiar în pielea pe care o ai – poezia – fără grija că vei deranja pe cineva, de vreme ce aproape toată lumea îţi lasă impresia că respiră metaforic… Iată un prilej de a cunoaşte noi scriitori, oameni politici şi de a lega prietenii.

* Primesc nu mai puţin de 16 cărţi. Între ele, Grigore Radu Stănescu, Soarele şi ochiul (Editura Editgraph, Buzău, 2011), un roman bine scris şi însufleţit de spirit reformator-revoluţionar. Din păcate, autorul, răpus de o crâncenă boală, nu s-a bucurat de cartea sa şi de meritatele cronici.
Daniel Drăgan îmi dăruieşte două romane: Biedermeier şi Subreta, precum şi o carte de interviuri – Adevărul are coaja tare – acordate tânărului Laurenţiu Ciprian Tudor. De la Constantin Trandafir primesc Scriitori şi teme şi Cititul cărţilor. Poezia, două volume de critică literară discutate, după cum am văzut, prin reviste. În ultimul volum aflu înşirate calităţile extraordinare pe care le are, ca poet, Mircea Cărtărescu:
„În acest spaţiu se edifică poezia unui virtuoz, inteligent, sensibil şi ironic menit să sfideze stilul „înalt”, calofil, în numele unui stil nou cu fantezie ingenioasă, colorată umoristic şi dramatic. Se recunoaşte în lirica lui Cărtărescu o împerechere fericită a talentului cu strălucirea spiritului, senzualitate energetică, o gamă bogată de analogii şi contraste şi o conştiinţă rafinată a valorilor limbii române.” (p. 193).
Iată câteva fraze în care se adună toate calităţile poetice care îi lipsesc lui M.C, mai puţin umorul. Versurile citate de domnul Trandafir în continuare nu susţin nici pe departe colecţia de calităţi atribuite liderului optzecist, care îşi trece în palmaresul împlinirilor sale şi acest strălucit vers din volumul nimic (ed. Humanitas, 2010):
„Ce-i mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (p. 17).