Ne-a părăsit de curând, într-o discreţie incredibilă, Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai originali, mai îndrăzneţi şi mai rafinaţi scriitori români. Unii l-au asociat lui Borges sau Italo Calvino, în timp ce lui însuşi îi plăcea să fie apropiat mai curând de Caragiale sau Urmuz, Swift rămânând însă maestrul incontestabil al utopiei şi alegorezelor sale. Dincolo de multele faţete ale proiectului său scriptural, pe care nu ne îndoim că, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, critica şi istoria literară vor reuşi să le citească adecvat, obiectiv şi realist privind lucrurile, satira şi parodia sunt principalele figuri ale formelor antiliteraturii acestui scriitor inclasabil.
Bibliografia generală, al doilea volum din ciclul romanesc Ingeniosul bine temperat – capodopera indiscutabilă a unui autor interesat, cum puţini alţii, nu numai de miza estetică a literaturii, dar şi de adresa ei politică aflată la un nivel mai profund al textului, este, dacă vrem, o monstruoasă parodie a climatului politic şi literar-artistic al „noii orânduiri” instaurată în România de comunişti, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Un uriaş text funanbulesc, diabolic, bizar şi seducător (!) de la un capăt la altul. Aşa cum sublinia autorul însuşi în prefaţa din 1992, la prima reeditare, realizând o antologie cu texte aparţinând unor autori… închipuiţi, Bibliografia generală este, la rigoare, „prima şi cea mai cuprinzătoare panoramă a anilor de opresiune, operă literară şi document, comedie şi, totodată, diagnostic al unei maladii ce părea incurabilă, bazaconie(s.n.) trasă din realităţi cu semn distinct, înrudită cu epopeile eroicomice…”
Între atâtea aspecte ale vieţii diurne a societăţii socialiste din ţara lungă a orbilor, provincia încremenită, credulă şi aculturală, populată cu cohorte de vistavoi ce se cred buricul pământului, a oferit scriitorului, ca un grătar perfect, nenumărate „lucrări” de recenzat şi subiecte de abordat: de la prostie la veleitarism şi de la fanfaronadă şi intoleranţă la mistificare, grandomanie, impostură etc.
Mircea Horia Simionescu şi mediile inenarabile