Gabriel Stănescu, „americanul”

Încă nu-şi închisese bine porţile Târgul de carte „Gaudeamus”, ediţia din 2010, când o veste primită prin Internet a căzut ca un trăsnet pentru o bună parte a lumii literare de la noi: a murit Gabriel Stănescu. A fost găsit decedat duminică, 21 noiembrie, în locuinţa lui de la Bucureşti. Cel care insera trista veste pe e-mail punea decesul pe seama stresului trăit de poet înainte şi în timpul amintitului târg de carte, manifestare la care a fost prezent şi el în calitate de patron al Editurii Criterion Publishing şi de director al revistei „Origini”, ambele fiind înfiinţate de acest scriitor în urmă cu nu prea mulţi ani şi ajunse de o anume notorietate atât la noi, în România, cât şi în S.U.A., mai exact spus în Georgia, lângă Atlanta (Norcross), unde Gabriel Stănescu a emigrat şi s-a stabilit în 1991.
Mic de statură, aş zice chiar rotofei dacă mă gândesc la burta lui cam nefiresc de mare (şi pe care nu căuta defel să şi-o ascundă), cu o figură de adolescent, zâmbitoare şi binevoitoare mai tot timpul, Gabriel Stănescu făcea figura unui om care nu are, nu poate avea duşmani. Iar când aducea vorba (sau era provocat de către un interlocutor s-o aducă) despre literatură, viaţă editorială şi cărţi simţea numaidecât nevoia să-ţi împărtăşească ceva din marile, frumoasele şi nobilele lui proiecte. Proiecte nu doar interesante, ci şi întrucâtva de pionierat în materie. Catalogul editurii pe care a înfiinţat-o, deşi nu cuprinde prea mulţi ani de „producţie”, este mai mult decât grăitor pentru eforturile pe care nu a încetat o clipă să le facă pentru cunoaşterea culturii române în America, pe de o parte, iar pe de alta pentru „aducerea în ţară” a unor scrieri aparţinând emigranţilor de mai demult sau de mai curând.