Poetul-filosof, critic de o mare ascuţime şi de o rară moralitate, Domnia Sa Gheorghe Grigurcu, deşi nu mă cunoaşte decât eventual din auzite, ne menţine constant un sentiment aproape copleşitor de admiraţie. Îl citeam încă din „era Familiei” şi am continuat, sporadic şi discret, în toţi aceşti ani…
De aceeaşi sorginte cu un mare argonaut, dispărut în exilul german, Alexandru Lungu, criticul şi poetul este un doctor în tot ce face şi trans-scrie. Rar am primit darul prin lectură a unei conştiinţe ce transfigurează, converteşte, trefilează substanţa cuvântului în esenţă comunicată… Este omul cu gândire poietică aparent spontană, bănuiesc decantată de un duh al adâncului mental, undeva în Somn…
Ceea ce am observat privitor la laboratorul d-sale, este o dictatură… socratică a conştiinţei sanitare, catarsică şi exorcistă… – inclusiv a celei colective –, iar ca procedeu structural în lirica sa aforistică, construcţia eminamente analogic-deductivă, un har „antic” de a savura verbul, sporirea ingenioasei forţe de a se transfera fiinţial în textele sale în formă de faguri asimetrici… Cred că voi, cafeniştii, sunteţi beneficiari ai unei prezenţe dintre cele mai inspiratoare, cel puţin în ideea de Atitudine culturală în Cetate… Îi dorim Maestrului Ani Mulţi Vii, limpezi şi pe contrasensul acestui Amar Târg, care (ne) este lumea. Încă.

Cu tot respectul şi recunoştinţa,
Eugen Evu
şi Colegiul Noua ProVincia Corvina