Cheia
Se mişcă para focului, sur.
afund de ochi: vedere pură
în crisalida-i găsesc instabil contur
cînd nu se sapă-n mine fîntîni de ură.
Eu caut acolo vidul cel mai rece,
la fel, în sine – ferecat răspuns
se-ncuie noaptea într-o entelehie,
răsucită cheie, pe bolţi, în nepătruns.
– lacăt atins de-a ei dureroasă răsucire
sufletul beat de Duh,
cu untdelemn e uns.
dar nu mai ştiu oţel e, ori trăire,
faldul magmatic, pe umărul străpuns.
Închegat, împietrit, străin, curs.
Sfîşierilor din mine, această
necesară amorţire.