un început de primăvară…
…fragil ca un haiku, fără întâlnirea mea, în lumina friabilă a librăriei Eminescu, cu cele patru prinţese – librărese. Patru fete cu litere mari, într-o „grădină” cu corole târzii.
Carmen, Nico, Adriana, Roxana.
Mă intimidează aşa cum şi cărţile potrivite de mâinile lor în rafturi, într-o frumoasă împletitură de titluri, autori şi edituri, mă ţin câteva clipe la distanţă, după care, protejată de geometria lor perfectă şi de privirile prietenoase întoarse spre mine, mă scufund în valurile de hârtie, ca într-un flanel foşnitor. Slăbiciunile mele într-o totală indecenţă…
Ca o pisică pierdută stau între rafturi, lipită de şirurile de cărţi, gata s-o zbughesc prin vieţile altora, într-o întâmplătoare ordine. Între mine şi prinţesele – librărese, durata unei secunde în care simt bucuria scurtă, precisă, pe care nu o împart cu nimeni ca să nu-mi ies din poveste.
Fac viraje repezi în viitura de titluri şi culori, apoi mă opresc pe prundiş, la soare, scormonind miop în capsula fiecărei cărţi, mişcându-mă în toate direcţiile, ca şi cum, a doua zi, toată literatura lumii ar dispărea. Mângâi în neştire satinul copertelor. Insula mea se depărtează de lume şi atât de puţin mai rămâne din mine.
Eu nu sunt o persoană cu vorbire uşoară. Tocmai de aceea drumurile mele duc direct în lumea ficţională, mult mai avantajoasă (sau nu). Îmi imaginez librăria ca pe o cutie de scrisori – cu „ceva”-ul ăla care te poate lumina, dar şi pedepsi. Aştept să se adune mult albastru în ferestrele mele şi în vitrinele ei sclipitoare. Şi cred că prinţesele – librărese mă aşteaptă şi mă povestesc. Cum mă agit la marginile listelor cu titluri de cărţi abia apărute, ori cum caut un volum mai vechi ca şi cum aş fi pierdut un pantof în râu. Şi vocile lor şoptite, obişnuite cu spaţiile ce adăpostesc cuvinte şi, poate, cu stângăcia stranie a unui cititor ca mine, reuşesc să-mi desfolieze timiditatea. În faţa mea se aştern drăgălăşenia şi generozitatea lor sub forma unui caiet cu file subţiri… Un caiet al datornicilor iertaţi de mult prea multa lor îndrăzneală.