Mă asociez cu excelentul poet-prefaţator Ion Cocora al romanului lui Ion Jurca Rovina, „Moştenitorii iadului sau cartea bolnavă”, editată de Palimsest, Bucureşti. Narator matur, structural poliedric, hermenaut al introspecţiei trepidante, uneori presante şi pentru lector până la cutremurul fiinţei… Rovina revine, şi prin roman, la tematicile sale itinerante, revelatorii, din romanele  „Fericiţi când ne naştem”, „Noua promisiune”, „Călătorie spre dragoste”, „Scoica de aur”, sau prozele scurte „Purgatoriu” – dar mai transfigurativ, parcă mai catarsic, la  poezia sa din „Tânguirea iconarilor” şi „Ospăţul solemn”. Ion Jurca Rovina este acelaşi, indiferent de genul în care se exprimă, are aceleaşi obsesii limpezitoare, comunicate prin cunoaştere empirică, dar pe fundamentul unei solide culturi şi în temeiul psihologiei, fără de care, cum s-a spus, nu ar avea rost să ne aventurăm în literatura de vocaţie. Viziunea realului este pentru autorul romanului una dantescă, alegorică, cu suspendări peste abisul stihial al unui psihedelism de structură clasică.
Aflăm interferenţe inspirate între viziunea poetică, cea filosofică şi teosofică a lumii.
De altfel şi teatrul său, nu ştiu cât de înscenat în condiţiile cenzurii de ieri, ale sărăciei de azi, cantonează pe aceeaşi coordonată: „Piscina şi fiul vameşului”… Poate a fost jucat la Timişoara, sau poate nu încă. Scriitorul a fost jurnalist, posibilă „cheie” a acutului său simţ laborios, de observator al fenomenelor imediate, din care extrapolând semnificatul, reuşeşte excelenta-i operă atât de complementară.  Mitul supravieţuirii este unul barbar în societăţile totalitare sau disimulând tirania în „democraţie”, este de fapt utopie a vindecării, ipocrizie, laşitate, este de fapt unul al subvieţuirii: larvare, a supunerii duplicitare, a relaţiei sadomasochiste victimă-călău… Un mit al mancurtizării, al platizării creierului, al „spălării” lui, prin îndoctrinare consimţită, aşa cum s-a experimentat torţionarismul în penitenciarele de tipul Piteşti, apoi – prin extensie, a fost aplicat în societate, ca într-o veritabilă închisoare  „educaţională”, abjectă, înjositoare, în care erau activişti emanaţi din chiar massele deţinuţilor.
Aceasta este parabola întregii scrieri a timişoreanului, pare-se şi hunedorean. Cărţile sale – iată, umplu golul acelei literaturi de sertar a căror existenţă a fost negată, culmea!, de un Marin Sorescu, sau Petre Sălcudeanu, ambii efemeri miniştri după 1989…
Acolo unde autorul (creatorul, demiurgul) este bolnav, înţelegem că şi opera (cartea, arta) vor fi bolnave… Aici, cartea o înţelegem ca oglindă neagră a Conştiinţei, a Moralei.
Dualismul este avatarul finului analist din naraţiile lui. Personajul principal al romanului „cărţii bolnave” – cu nume de apostol, Marcu, este scriitorul… „pus în ipostaze caleidoscopice, al căror element integrator rămâne ideea de vinovăţie (culpă), prin care se realizează, din perspectiva unui prezent justiţiar, o întoarcere în trecutul dinainte de decembrie 1989… În dedublarea lui, în urma unor rememorări, personajul vede imaginea închisorii comuniste  prăbuşite”… „Între cele două timpuri – continuă Ion Cocora, – apare Puntea diavolului, consecinţele demonice ale compromisului, ca un atac sever la adresa unui prea cunoscut proverb autohton”… („Capul pecat, sabia nu-l taie”)
Observ cu o emoţie nu doar estetică, în imediata actualitate, valul de tsunami revenind din acei ani, repetabil, încă devastator, apocaliptic, escatologic. Durante causa, durant efectus.

Un roman radiografic, spectral, un roman de valoare, prin esenţialitatea demersului său şi, desigur, prin stilistica impecabilă a unui „coborâtor în infern” deloc orfeic, ci, cum am spus, neo-dantesc. Un fior profetic, cu surdina esteticului, stăruie în cartea aceasta, nu despre carte vorbind, ci despre suferinţele auctoriale, exploratoare, prin empatia talentului, prin patosul introspectiv, repuse în valoare şi garantând rezistenţa dincolo de deriziunea timpului istoric. Întru totul, spectrul romanesc al lui Ion Jurca Rovina, este cel din halucinantele viziuni ale marelui pictor Jeronimus Bosh…