Criticul, teoreticianul literar şi eseistul Mircea Martin, născut în 12 aprilie 1940 la Reşiţa, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în anul 1962. În perioada 1983-1990 a condus Cenaclul Universitas, unde s-a format aşa-zisa generaţie 90. Fost director al Editurii Univers (1990-2001) şi editor al revistei Cuvântul, el este acum profesor universitar doctor, şef al catedrei de Teoria literaturii a Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti.
Cărţile şi articolele sale, în majoritatea lor lucrări de teorie a literaturii şi a actului critic, se remarcă prin înălţimea gândului, îndrăzneala şi corectitudinea evaluărilor, responsabilitate estetică. Amintim în acest sens, cel puţin eseul Generaţie şi creaţie, (1969), dedicat literaturii şaizeciste, Identificări, (1977), un studiu dedicat scriitorilor români moderni, G. Călinescu şi complexele literaturii române, (1981), ed. a II-a, Editura Paralela 45, (2002), Dicţiunea ideilor (1981), Introducere în opera lui B. Fundoianu (1984), Singura critică (1986).
Criticul a primit Premiul pentru critică literară al Uniunii Scriitorilor din România în anii 1969, 1974, 1981. În 2003 a fost distins de către Guvernul Republicii Brazilia cu Ordinul Naţional Crucea Sudului pentru promovarea culturii şi literaturii braziliene, devenind Comandor al Ştiinţelor şi al Literelor. Vedem în Mircea Martin unul dintre cei mai importanţi şi responsabili critici români, care a mai promis literaturii române câteva cărţi, pe care le aşteptăm.