Când
    
Când am să mor,
să mă îngropi
în lumina ochilor tăi.
Lumea
venită la mormântul meu
va sta îngenuncheată
în faţa ta mereu.
Ca nimeni
să nu-mi joace pe mormânt,
să nu fiu, ca strămoşii, pus
sub ierburi şi pământ –
îngroapă-mă-n lumina
ochilor tăi,
femeie de pe urmă,
femeia mea dintâi.

When

When I die
bury me
in the light of your eyes.
The people
coming to my grave
will always bend their knees
in front of you.
Lest anyone
Should stamp their feet
on my tomb,
Lest I should be laid,
like my ancestors,
under grass and ground–
bury me in the light
of your eyes,
my last woman,
my first woman.

Iubito

Ceea ce, neauzit,
Din ramuri cade
Sunt frunzele noastre.
Dar mărul?
Mărul de aur?
 
Ceea ce, îndepărtat,
Sună în cântec
Sunt cuvintele noastre.
Dar cântecul
Sărbatorile lui?
 
Ceea ce, clar,
Spre mare aleargă
Sunt izvoarele noastre
Dar marea?
Întinsul ei liber.
 
Al cui e cerul,
Liniştea lui?
Când stelele cad
Sunt stelele noastre,
De jale căzând.
 
Spartă zace oglinda
Zilelor în care
Uluit descopeream
Chipul tău fără seamăn,
Dragostea.
 
Sunt ochii mei şi-ai tăi
Cei care trişti acum
Spre tăcere se-nchid.
Tăcere
Căzând pe tăcere se aude.
 
Iubito!

 
My dear one

What is falling – unperceived –
From the branches
Are our leaves.
What about the apple?
The golden apple?
 
What is sounding – far away –
In a song
Are our words.
What about that song?
And its celebrations?
 
What is running – clearly –
To the sea
Are our water springs.
What about the sea?
And its free wideness?
 
Whose is the sky?
And its silence?
When the stars are falling
They are our stars
In deep sorrow falling.
 
Broken is lying the looking-glass
Of the days when
– amazed – I discovered
Your peerless face,
The Love.
 
It’s your eyes and my eyes
That are in sorrow closed
Towards silence now.
Silence
Falling down on silence
one can only hear.
 
My dear one!
 
Traducere de
Camelia MANEA