După cinci ore de discuţii, de prezentări de programe ale celor cinci candidaţi la prezidenţialele Uniunii Scriitorilor din România şi, în final, a votului, în Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional Bucureşti a fost ales, luni, 23 noiembrie, acelaşi preşedinte: Nicolae Manolescu.
Conferinţa Naţională a U.S.R. a debutat cu prezentarea raportului de activitate referitor la mandatul trecut al lui Nicolae Manolescu: o oră şi jumătate de împliniri, după care unii au remarcat că nu au beneficiat în niciun fel de „favorurile” acordate de Uniune. Cei trimişi cu bursă în străinătate şi la manifestări culturale pe banii Uniunii, nenumiţi în timpul expunerii de dl. Manolescu, s-ar putea să fie, de câţiva ani, aceiaşi – spune cineva. Cât despre cei îngăduiţi la Neptun la marele festival Ovidiu, ei se cam repetă, de la debutul festivalului încoace. Niciodată nu a plecat, de exemplu, de la Filiala Piteşti decât o singură persoană. Un lucru palpabil câştigat rămâne, desigur, sporul de pensie, însă viaţa scriitoricească, editările de carte, revistele şi câte altele au rămas în aşteptare.
Sorin Mărculescu ne-a reamintit că Manolescu a condus patru ani Uniunea prin skype (serviciu de comunicaţii online), iar altcineva că el „conduce U.S.R. din străinătate”, ştiut fiind că este Ambasador al României la UNESCO. Se va schimba ceva după realegerea lui Manolescu? Propunerea lui Liviu Ioan Stoiciu de a-l numi pe Paul Goma preşedinte de onoare al U.S.R. a rămas fără ecou, probabil pentru că el, Goma, nici nu este membru al Uniunii.
Din cei 2400 de membri, Uniunea a decis să voteze un procent de 15%. Cei 344 de membri delegaţi ai U.S.R. au acordat 76 de voturi lui Nicolae Breban, 17 voturi a primit Ştefan Agopian, 38 de voturi Dan Mircea Cipariu şi Contantin Stan 36 de voturi. Trei voturi, în alb, au fost anulate. Diferenţa a primit-o Nicolae Manolescu. Drept pentru care, această prudentă declaraţie: “Vă promit să încerc să fiu un preşedinte cât mai obiectiv şi, în măsura posibilităţilor vom încerca să facem tot ce se poate face”. Încă patru ani de speranţe.
Nicolae Manolescu reales