Fiinţa secretă

Gheorghe Frangulea este înfipt până-n plăsele în pământul clipei sale. Domnul acesta ţine bine în mâna stângă frâiele editurii şi ale tipografiei peste care este stăpân, iar în mâna dreaptă pe ale ziarului pe care îl patronează. Tot el aleargă toată ziua după comenzi pe la mărimile zilei, ca să dea de mâncare celor cinci guri ale înfometatei şi minunatei sale maşinării tipografice HEIDELBERG.
Deşi nu îşi mai vede capul de treburi, domnul le lasă uneori baltă pe toate şi îşi acordă puţină atenţie. Adică propriului suflet. Lucru atât de rar în lumea oamenilor de afaceri! Atunci, domnul acesta iese din costumul său Armani şi de culoarea cenuşii; sau din costumul său Armani şi de culoarea nopţii; şi din cravata de mătase, care îl ţine ţeapăn în faţa istoriei.
Unii spun că, de îndată ce îşi leapădă corsetul social, el pluteşte… Alţii spun că, de fapt, atunci el vorbeşte şoptit cu o fiinţă secretă, cu prinţesa. Cu prinţesa, căreia unii îi spun poezie… Pe cine să cred? Nu ştiu pe cine. Dar mă voi duce la vrăbii să le întreb pe ele cum stau lucrurile. Poate că au ceva să îmi spună. Şi dacă nu ele, fluturii! Şi dacă nu ei, zăpăcitele de narcise care îmi aţin calea. Poate că există cineva care a ieşit de sub vrajă şi îmi poate vorbi desluşit. Pentru că în ultima vreme eu nu mai reuşesc…
  Virgil DIACONU

Steag

Sângele roşu
este un steag
pe reduta tinereţii.