Un poet al liniei, dar şi al culorii, lucru mai rar întâlnit în lumea graficii, Aurel Bulacu nu se lasă condus de simplitatea unor gesturi, ci mai degrabă se apropie de privitor seducător şi incitant. Demersul său limpede, cu uşoare (sau puternice uneori) accente suprarealiste, foloseşte în egală măsură diafanul, dar şi grotescul. Cromatismul purificat şi rafinat aduce un “plus” la argumentul creativ. Un deziderat râvnit de majoritatea “constructorilor unui tip de comunicare”, atât de apropiat de rezonanţele sonore ale muzicii.
Artistul grafician evită frumuseţea facilă în favoarea unei exprimări viguroase cu tentă dramatică. Poezia sa este densă şi frustă, plină de o vitalitate emoţională şi direct lizibilă.
Bulacu explorează profesionist latura spectaculară, dar şi provocările cu penetrare mai lentă, din adâncurile necunoscute ale fiinţei. Se “plimbă” cu dezinvoltură în zone de creaţie diferite, pentru a nu fi monoton. El tratează cu un rafinament renascentist nudul feminin, dar se şi joacă (cu prudenţă) în preajma simbolurilor mistice. Ne propune cu ironie crezurile sale morale, ironie ce îl face şi mai dezinvolt în deplasările sale pe cărările nebănuite ale existenţei umane.
Spirit modern, Aurel Bulacu este mai mult un “scormonitor” continuu neliniştit decât un artist aşezat, mulţumit de ce a acumulat în mai bine de patruzeci de ani de activitate. Un reper autentic, graficianul este creativ, dar şi virtuoz, motiv pentru care a fost şi este laureat al multor concursuri, expoziţii naţionale şi internaţionale.
Prezenţa sa în arta contemporană este remarcabilă, mai ales prin stilul său ales, stil făurit cu nobleţe şi răbdare. Stăpâneşte cu uşurinţă şi evidenţă mijloacele de limbaj din artele vizuale şi le foloseşte pe un fond cultural solid. Merită consemnate în continuare succesele sale, evidenţiate în atâtea şi atâtea expoziţii personale sau colective, din ţară şi străinătate.
Expoziţii personale (selectiv):
1973, 1974 – Centrul Cultural Român, Italia;
1978, 1985, 1990, 1996, 1999 – Galeria Simeza, Bucureşti, România;
1981 – HKY Gallerie – Belgrad, Iugoslavia;
1986 – Muzeul de Artă – Craiova, România;
1987 – Institutul Italian de Cultură – Bucureşti, România;
1988 – Foerstemuhle Galerie – Nurenberg, Germania;
1991 – Teatrul Naţional – Bucureşti, România;
1992 – Egg Gallery – Tokyo, Japonia;
1992 –Galeria Covalenco – Geldrop, Olanda;
1993 – Moderne Kunst Galerie – Erlangen, Germania.
Aurel Bulacu – un poet al liniei